“În fiecare om există un gol în formă de Dumnezeu pe care doar El îl poate umple!” - Blaise Pascal (1623-1662)

luni, 13 februarie 2012

COMPROMISUL versus LINIA DE MIJLOC

Se spune adesea că este bine să ţii linia de mijloc. Şi aşa este.
De pildă, nu este bine să ai o îmbrăcăminte neîngrijită, demodată, şi nici una extravagantă, la ultima modă, care să atragă privirile. Îmbrăcămintea trebuie să fie îngrijită, potrivită cu sexul, cu anotimpul, având o croială care să cadă bine.
Nu este bine să fii formalist şi rece în relaţia cu Dumnezeu şi cu Biserica, dar nici fanatic; este suficient să fii activ şi viu în practicarea credinţei (Ecles. 7,16).
Nu este bine să fii sărac dar nici bogat (Prov.30,8.9).
Nu este bine să ai o dietă carnivoră, dar nici să consideri că hrana carnivoră este păcat şi “să mănânci” carne de om, vegetarian fiind, sau să mergi la extrema unui vegetarianism radical fără a te asigura că ai făcut schimbări corecte în alimentaţie. A mânca prea mult este un lucru rău, dar şi o mâncare sărăcăcioasă, fără grija de a avea toate elementele nutritive necesare, este la fel de rău.
În domeniul sexului la fel, linia de mijloc este cea sănătoasă şi acceptată de Dumnezeu. A considera sexul un păcat, sau a considera că relaţiile sexuale sunt lăsate de Creator doar pentru procreere şi nicidecum pentru plăcerea şi armonia relaţiilor dintre soţi, este una din extreme. Cealaltă extremă este exacerbarea acestor plăceri prin relaţii prea frecvente sau ilegale, cu diverşi parteneri sau cu parteneri de acelaşi sex.
Practic, se pot găsi o mulţime de domenii în care linia de mijloc este cea recomandată, pentru că fiecare lucru şi fiecare domeniu are două extreme, o extremă minimă şi una maximă (“când în apă când în foc” - Marcu 9,22). Putem vorbi în acest sens despre moderaţie sau temperanţă în lucrurile bune. De pildă, apa este foarte bună, şi se recomandă cam doi litri pe zi. Extrema minimă este când cineva bea prea puţină apă, extrema maximă este când cineva auzind că trebuie să bem apă multă, se hotărăşte să bea 5 litri pe zi, şi prea multă deodată, încât rinichii sunt prea asaltaţi în funcţia lor.
Dar în lucrurile rele trebuie să vorbim de abstinenţă. Nu consumăm doar trei ţigări pe zi pentru că una este prea puţin şi un pachet e prea mult. Poate fi o etapă în procesul renunţării la fumat. Însă ştim că fumatul face rău şi renunţăm cu totul la el. Tot la fel, ar trebui să fim convinşi despre cafea şi despre alte vicii. Dar important este ce mâncăm, ce introducem în stomac şi nu ce nu introducem. De pildă ar trebui să avem la masă în fiecare zi ceva crud. Mare grijă ar trebui să manifestăm în a avea toate elementele nutritive necesare şi un aport satisfăcător din toate cele patru categorii de hrană: Cereale, legume, fructe, nuci/seminţe.
Compromisul este tot o linie de mijloc, însă nu dintre două extreme ale unui lucru bun, ci între bine şi rău. Ştim că alcoolul face rău şi nu trebuie consumat, dar unii, nefiind convinşi de lucrul acesta beau, pe faţă sau pe ascuns, câte un păhărel din când în când sau la fiecare masă, pentru că şi Biblia, spun ei, recomandă lucrul acesta (1 Tim.5,23). Spunem că ei fac compromis.
De asemenea, ştim că relaţiile sexuale nu sunt permise în afara căsătoriei sau înainte de căsătorie, dar ne permitem să flirtăm, adică să ne jucăm cu plăcerile care în mod normal preced o relaţie sexuală propriu zisă. Spunem că flirtul este un compromis, deşi ar trebui să spunem că este păcat.
Petru înţelesese că a mânca cu păgânii nu constituie o problemă din punctul de vedere al credinţei creştine, şi el mânca cu creştinii veniţi dintre neamuri. Dar când au venit nişte “iudaizanţi” de la Ierusalim, care nu priveau bine pe cei care mănâncă cu păgânii, Petru s-a ferit şi a stat deoparte, iar Pavel l-a mustrat.  Spunem că Petru făcea compromis. A face un compromis înseamnă a te compromite din punct de vedere moral. Compromisul este rău pentru că este compromiţător.
Cuvântul “compromis” poate avea  o conotaţie pozitivă atunci când, de exemplu,  două persoane vor să se înţeleagă într-o privinţă oarecare, şi fiecare mai lasă de la el. Spunem că trebuie să facă un compromis ca să se ajungă la o înţelegere. Dar în general, cuvântul compromis are conotaţie negativă.
Care este diferenţa dintre linia de mijloc şi compromis?
Linia de mijloc este bună pentru că se situează între două extreme ale unui lucru bun. Spunem că este bine să ne ferim de extreme, pentru că extremele sunt rele. Şi fiecare lucru sau domeniu al vieţii are o extremă minimă şi una maximă. Compromisul este şi el o cale de mijloc, dar o cale de mijloc între bine şi rău, iar între bine şi rău nu poate fi împăcare (2 Cor.6,15).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu