“În fiecare om există un gol în formă de Dumnezeu pe care doar El îl poate umple!” - Blaise Pascal (1623-1662)

MITURI BIBLICE

1.Mitul "David, om după inima Mea"


S-a spus de atâtea ori că David este un „om după inima lui Dumnezeu”, încât pare un adevăr incontestabil. Dacă ne-am imagina un podium al credincioşilor, David ar fi pe primul loc, pe treapta cea mai înaltă, în timp ce alţii, ca Abraam, sau Iov  sunt pe locurile următoare. De ce?  Nu se ştie decât că este numit „om după inima lui Dumnezeu”. Despre ceilalţi se pot spune şi alte lucruri la fel de frumoase, dar numai David este „om după inima lui Dumnezeu”, deci el merită locul I…

            Dacă vine vorba de păcatele lui David, se aduce explicaţia că el s-a pocăit atât de adânc, încât şi-a pus umilinţa în versuri în Psalmul 51, şi l-a pus pe Israel să le cânte, iar aceasta înseamnă o mare umilinţă, şi nimeni nu a mai făcut aşa ceva. Bineînţeles că se mai aduce în discuţie şi faptul că Dumnezeu nu urmăreşte păcatul comis la un moment dat, ci tendinţa generală a vieţii cuiva. Astfel că Saul, în ciuda faptului că a fost „printre prooroci”, iar la ungerea lui ca Împărat nu-l găseau pentru că de umilit ce era, se ascunsese între butoaie, a avut totuşi un coborâş vizibil şi a trebuit lepădat, iar David a progresat, în ciuda unor păcate foarte grave pe care le-a comis.

Şi totuşi, de ce nu este Iosif numit „om după inima lui Dumnezeu? Nu vi se pare că Iosif este mai fără păcate decât David?  De ce nu este numit Abraam astfel? Oricum, în viaţa lui Abraam n-a fost decât o jumătate de minciună, repetată, un pic de frică, şi un pic de necredinţă. Dar David a vărsat mult sânge, şi de aceea i s-a spus să nu construiască el Templul; păcatul cu Batşeba este foarte mult scos în evidenţă în Scriptură, precum şi în predici, deşi, tot în privinţa aceasta i se mai poate reproşa faptul că el a avut şi multe alte neveste şi ţiitoare: Dacă citim la 1 Cronici capitolul 3, observăm că la Hebron a avut 6 (şase) copii, cu 6 (şase) femei… La Ierusalim a mai născut alţi 13 copii, şi tot aşa, nu din aceeaşi mamă, iar sublinierea „în afară de fiii ţiitoarelor” este destul de semnificativă. Abraam nu a avut decât pe Ismael cu o ţiitoare, şi păcatul acesta i s-a reproşat, i se reproşează şi i se va reproşa cât va fi lumea, pentru că, într-adevăr, disputa dintre arabi şi evrei este una la scară universală. În această perspectivă, nu aţi vrea să-l numim pe Abraam mai degrabă „om după inima lui Dumnezeu?

Dacă vreţi, şi în zilele noastre trăiesc creştini cu mult mai sfinţi decât David, care niciodată n-au curvit, n-au ucis şi nici nu vor face aşa ceva vreodată. Ei nu sunt oameni după inima lui Dumnezeu?

Într-o zi n-am mai suportat şi mi-am zis: Ia să deschid Scriptura şi să văd cu ochii mei unde este scris că David a fost om după inima lui Dumnezeu şi dacă într-adevăr Dumnezeu îl considera aşa. Şi atunci, surpriză, nu Dumnezeu îl numeşte aşa, ci Samuel, şi, de fapt Samuel nici nu-l cunoştea pe David la data aceea, ci vorbea despre un eveniment viitor, când în locul lui Saul, care fusese ales „după inima poporului” (1 Samuel 10,23.24), Dumnezeu va alege un om, „după inima Lui”, cu alte cuvinte un om credincios, în locul lui Saul care nu se dovedise ascultător:

Samuel a zis lui Saul: Ai lucrat ca un nebun şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel; dar acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul Şi-a ales un om după inima Lui şi l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ţi poruncise Domnul.”  1 Samuel 13,13.14

Verbul „Şi-a ales” este la timpul trecut şi s-ar putea înţelege că David deja fusese ales, dar lucrurile nu stau aşa. În cuvintele „Domnul  Şi-a ales” era certitudinea unui fapt ce urma să aibă loc. Cuvintele citate au fost rostite de Samuel, lui Saul, în urma faptului că acesta a oficiat jertfa, fără să aibă acest drept. De abia în capitolul 16, citim despre faptul că Samuel a fost trimis de Domnul în casa lui Isai Betleemitul, şi a făcut cunoştinţă cu toţi fiii acestuia, ultimul fiind David. Deci atunci când Samuel a spus „Domnul Şi-a ales un om după inima Lui” nici nu-l cunoştea pe David. Era o exprimare la general a faptului că Saul era lepădat şi că va urma la tron un om mai credincios şi mai ascultător. Cu alte cuvinte „un om după inima lui Dumnezeu” înseamnă pur şi simplu un om credincios şi ascultător, care face ceea ce este bine şi este iubit de Domnul.

Mai există însă un text care trebuie luat în atenţie. În predica rostită înaintea iudeilor din Perga, Pavel ajunge la punctul unde vorbeşte despre neascultarea lui Saul şi despre David, astfel:

„..apoi l-a înlăturat şi le-a ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: „Am găsit pe David, fiul lui Isai, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.” Fapte 13,22

În acest verset, evanghelistul Luca, autorul cărţii Faptele Apostolilor,  scrie despre Pavel că ar fi spus aceste cuvinte. Ideea este că în Vechiul Testament nu există un verset care să menţioneze cele spuse aici, în felul acesta, anume că Dumnezeu ar fi rostit aceste cuvinte.  Am stabilit că Samuel a rostit cuvintele „om după inima lui Dumnezeu”, cu referire la un împărat care va veni. Nu este prima dată când un predicator „greşeşte”. Dar pentru această greşeală, ca şi pentru multe altele, trebuie să acordăm circumstanţe atenuante: Atunci când firul subiectului se desfăşoară, pot fi anumite detalii care scapă atenţiei. Când Duhul Sfânt este prezent în adunare, şi ascultătorii se lasă sub călăuzirea Lui, astfel de greşeli trec neobservate. Atât vorbitorul cât şi ascultătorii sunt atenţi la firul subiectului şi sunt călăuziţi spre concluzie. Dacă predica este scrisă, pot interveni greşeli de scriere, de interpretare sau de traducere. Subiectul predicii nu era „David – om după inima lui Dumnezeu sau nu”, ci era acela al călăuzirii divine asupra poporului.

Dar nici nu ştim precis cine „a greşit: Pavel care a predicat în Perga, sau Luca, cel care scrie despre Pavel. S-ar putea oare ca Pavel sau Luca, să fi interpretat în mod profetic şi vizionar ceea ce s-a petrecut pe vremea lui Samuel, astfel că, chiar dacă nu respectă cele scrise în 1 Cronici 13,1.14, să aibă dreptate? Dacă este aşa, ar trebui să luăm ca atare aceste cuvinte şi să admitem că Dumnezeu l-a numit pe David „Om după inima mea”, şi cu asta ar înceta orice discuţie. Dar atunci revenim la păcatele lui David care-l descalifică de la acest titlu. Să nu uităm că o anumită descalificare a făcut-o însuşi Dumnezeu când a spus că nu el va construi Templul, ci fiul lui, Solomon. Dacă ar fi fost „omul după inima lui Dumnezeu” cu adevărat, atunci el ar fi trebuit să construiască Templul. Din această perspectivă, Solomon era mai degrabă „om după inima lui Dumnezeu.”

David se înscrie în categoria credincioşilor, a celor iertaţi şi mântuiţi, iar expresia „om după inima lui Dumnezeu” nu se aplică doar lui, ci tuturor acelora ca-L iubesc pe Dumnezeu şi ascultă de El.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu