“În fiecare om există un gol în formă de Dumnezeu pe care doar El îl poate umple!” - Blaise Pascal (1623-1662)

Ilustraţii

I.Citate culese din cartea "Isus - destinul nostru"


1.UN PASAPORT IN REGULA
Ma aflam odata pe aeroportul din Berlin. inainte de a ajunge la avion a trebuit sa fim supusi inca o data controlului pasapoartelor. in fata mea era un domn masiv care a intins grabit pasaportul catre functionar. Dar acesta a spus: „O clipa! Pasaportul dvs este expirat!” Domnul acela masiv a raspuns: „Ei, nu fiti asa de chitibusar! Esentialul e ca am un pasaport!” – „Deloc, a spus functionarul pe un ton ferm. Esentialul e sa aveti un pasaport in regula!” La fel e si cu credinta. Ce conteaza la urma urmei nu e ca am o credinta, ca cred orice… Nu! Ceea ce conteaza nu e sa ai o credinta oarecare ci sa ai adevarata credinta, cea care te face sa traiesti cand in jurul tau e intuneric, care te ajuta in ispita, care te sprijineste in clipa mortii. Nu exista decat o credinta adevarata, este credinta in Domnul Hristos. Exista o singura usa care duce la Tatal si aceasta este Isus Hristos.

2.O CIREADA DE VITE
Azi dimineata a trecut o lunga cireada de vite prin fata hotelului in care stau. Cum tocmai cugetam la ceea ce urmeaza sa spun la conferinta, m-am gandit: „Ce fericite sunt aceste vaci ca nu trebuie sa se intrebe pentru ce exista pe lume! Pentru ele lucrul e clar: sa dea lapte, iar la sfarsit sa dea carne… Animalul nu trebuie sa cugete la sensul vietii. Prin aceasta se deosebeste omul de animal. Din nefericire exista o multime de oameni care traiesc si care mor fara sa-si puna intrebarea: Care este scopul vietii mele? Ei nu se deosebesc de animale. Astfel, granita dintre om si animal e repede trecuta. Da! Un om nu e cu adevarat om decat cand se intreaba: De ce sunt pe pamant? Care e scopul vietii mele?”

3.EPITAFUL UNUI CAL
Exista asa de multe raspunsuri superficiale la intrebarea: Care e sensul vietii mele? Adesea in ziare citim la anunturi de deces: „Doar munca a fost viata ta/ La nimic nu te-ai gandit/ Pentru-ai tai te-ai cheltuit/ Datoria ti-ai implinit!/” De fiecare data cand citesc aceste randuri, ma revolt! Nu pot sa nu ma gandesc: „Acesta-i un anunt de deces pentru un cal!”  Nu-i asa? Un cal nu face decat sa munceasca… dar nu cred ca un om se afla pe lume doar ca sa munceasca din greu.  Ar fi jalnic. Dar exista Cineva care ne poate da raspunsul. Numai Unul singur poate sa ne spuna de ce traim: Cel caruia ii apartinem, Cel caruia ii datoram viata, Cel care ne-a creat!

4.O BOALA FOARTE RASPANDITA
in Biblie Dumnezeu ne da raspunsul la intrebarea despre sensul vietii. De aceea este Biblia de o importanta capitala. Cunosc oameni care isi iau un aer de superioritate si spun: „Ei, dar noi nu citim Biblia!” Acestor oameni le raspund: „Asta inseamna, si pot sa v-o dau si in scris ca nu ati cugetat niciodata in mod serios la intrebarea de ce traiesc?!”  Dar prostia este o boala foarte raspandita, si daca ar durea, lumea intreaga ar fi plina de vaiete… Vreau sa va dau raspunsul Bibliei intr-o fraza scurta: „Dumnezeu ne-a creat ca sa devenim copiii Lui. Pentru aceasta existam! Noi trebuie sa devenim copiii lui Dumnezeu pentru ca de la natura nu suntem!”

5.DE VORBA CU ADAM
Cineva m-a intrebat pe strada: „Pastore Busch, dvs. vorbiti totdeauna despre Dumnezeu, dar eu nu-L vad… Spuneti-mi cum pot sa-L gasesc?” I-am raspuns: „Imaginati-va ca exista o masina a timpului si cu ajutorul ei putem sa mergem inapoi sa vorbim cu Adam. „Buna seara, Adame!” – „Buna seara, pastore Busch” – imi spune el. „Vreau sa te intreb ceva, Adame… Uite tocmai meditam la o intrebare pe care mi-a pus-o un om pe strada: Cum pot sa gasesc pe Dumnezeu? Tu ce i-ai raspunde?” Adam izbucneste in ras si-mi raspunde: „Adevarata problema nu e cum sa-L gasesc pe Dumnezeu, caci El este aici. Fii sincer, pastore Busch, ceea ce va preocupa pe voi ceilalti e mai degraba cum sa puteti scapa de El. Caci marea problema e ca nu poti scapa de El!”…

6.O CIUDATA STARE DE FAPT
Acum o suta de ani, daca un comerciant din Stuttgart voia sa trateze o afacere cu oameni din Essen, ii trebuia ca sa parcurga drumul cu diligenta 5 zile dus si 5 zile intors, si ii mai trebuia, sa zicem 2 zile de negocieri… Aproape o jumatate de luna trecea cu asta. Astazi, ajunge ca un din partile interesate sa dea un telefon, si economiseste 12 zile… Dar cand ma uit la oamenii de afaceri de azi, nu vad unul singur care sa aiba 12 zile libere! Dimpotriva, fiecare imi zice: Nu am timp! Cum se face asta?
Cand in copilarie ma duceam la parintii mei din Suabia, mersul cu trenul era o adevarata expeditie. Astazi, cu trenul accelerat se poate face acelasi traseu in 5 ore. Oamenii ar trebui sa aiba, logic, mai mult timp liber!... Altadata saptamana era de 60 de ore, azi de 40… Totusi nimeni nu are timp! Cum e cu putinta?
in epoca noastra se face totul pentru simplificarea vietii. Dar mama mea citea
in fiecare zi 4 capitole din Biblie si avea timp sa se roage pentru ai ei. Pe atunci nu exista nici masina de spalat nici alte aparate menajere. Ea trebuia sa se ocupe de cei 8 copii care nu aveau lenjerie de nailon si ai caror ciorapi trebuiau carpiti… si ea avea timp sa citeasca cele 4 capitole in fiecare zi, Dar tu ai timp pentru aceasta? Fara indoiala ca nu! Cum se face aceasta?...
Singura explicatie sta in faptul ca exista cineva care in spatele nostru ne fugareste si ne agita!

7.FAUST
Marele poet german Goethe a scris mareata drama Faust. O fata tanara numita Margareta era un copil curat, dar a fost sedusa. Fratele ei, vrand sa salveze onoarea familiei, isi gaseste moartea in lupta cu seducatorul surorii lui. Pentru ca amantul sa poata veni la ea, Margareta da mamei ei un somnifer puternic care o ucide. Iar cand se naste copilul, ea il omoara. in final tanara fata ajunge autoarea a trei crime: mama, fratele si copilul. si atunci spune aceste cuvinte tulburatoare: „si totusi, Doamne, ceea ce m-a impins era asa de pur, asa de frumos…!” Goethe nu era deloc nebun, el vrea sa spuna in „Faust” ca diavolul se afla in spatele intregii istorii.

8.CINE TAIE FRANGHIA?
Un misionar se ocupa de un om care cazuse in patima betiei. intr-o zi aude ca omul acesta, sub efectul unei mari cantitati de alcool a distrus mobila si si-a batut nevasta.  Atunci se hotaraste sa mearga sa-l vada. Era ora 5 dupa amiaza. Omul statea in bucatarie si isi bea cafeaua. Langa el statea copilul lui de 5 anisori. Misionarul il intreba: „Lucrurile au iesit iarasi prost, nu-i asa?” Omul scrasneste din dinti si sare in picioare. Fara sa spuna nimic se duce in camera vecina si revine  cu o franghie de rufe. Apoi, tot fara sa spuna nimic, il leaga pe copil de scaun spre uimirea  misionarului: oare ce vrea sa faca? Dupa ce termina de legat copilul, face un nod si striga: „Scoala-te!” Micutul incepe sa planga si spune: „Dar nu pot!” Atunci betivul se intoarce spre misionar cu o expresie sfasietoare pe fata si spune doar: „Ati auzit? Asa e si cu mine! Nu pot!”    Atunci misionarul baga mana in buzunar, scoase un briceag si incepe sa taie fara sa se sinchiseasca de paguba franghiei, apoi spuse calm micutului: „Scoala-te!” Baiatul se ridica, apoi misionarul spuse betivului: „Vezi?”   „Vad, dar ati taiat franghia!” replica betivul. Atunci misionarul spuse: „Da, sa stii ca a venit cineva care poate sa taie toate franghiile pacatului si acesta este Isus!”

9.ELIBERATORUL MEU
Am, fost odata la un club al negrilor din New York. in holul clubului se afla o statuie, si eram uimit ca negrii au ridicat un monument in onoarea unui alb, chiar in locul acela. Am intrebat pe un gentleman negru: „Prietene, cine este acest om?” A urmat atunci ceva ce n-am sa uit niciodata. Negrul s-a uitat tinta la statuie, a luat pozitia de drepti, si a declarat foarte solemn: „Este Abraham Lincoln, eliberatorul meu!”…  stiam ca Lincoln, pe cand inca acest negru nu se nascuse, dobandise libertatea negrilor. Dar acum daca putea fi liber, era datorita drepturilor pe care cineva le dobandise pe campuri sangeroase de lupta.
As vrea si eu sa stau in fata crucii lui Isus si sa spun: „Acesta este Isus, Eliberatorul meu!”

10.CE VINE DUPA ACEEA…
intr-o zi, un tanar vine la unchiul lui si-i spune: „Unchiule, felicita-ma: mi-am luat bacalaureatul!”…  „Bravo, spuse unchiul, uite aici o bancnota de 20 marci ca recompensa, si acum spune-mi: ce proiecte ai?” „Vreau sa studiez, sa ma fac jurist!” „Foarte frumos, spuse unchiul, si dupa aceea?” „Ma gandesc sa-mi fac stagiul la tribunalul suprem…”  „Frumos, si apoi?” Ei, unchiule, voi cauta o fata potrivita, ma voi insura si imi voi intemeia o familie!”… „Ma bucur, apoi?”… „Apoi? Da, sper sa devin un om mare, un presedinte de curte de apel, sau procuror al Republicii”… „Extraordinar, si?”…   „Cum si? Cred ca o sa imbatranesc si o sa ma retrag undeva la tara, intr-o regiune frumoasa si o sa cultiv capsuni…”  „Frumos, spuse unchiul si apoi?...”  Nerabdarea puse stapanire pe tanar: „Ei, o sa mor odata si odata…”  „Asa? Spuse unchiul… si apoi?”   Tanarul nu mai rade! il cuprinde spaima: „Apoi? Unchiule, la asta nu m-am gandit niciodata!” „Cum, spuse unchiul, ti-ai luat bacalaureatul si nu poti sa vezi mai departe? Un om caruia Dumnezeu i-a dat ratiune n-ar trebui sa fie mai prevazator? Ce va fi dupa aceea?”… Atunci tanarul raspunde repede: „Unchiule, ce vine dupa moarte nu stie nimeni!”  „Te inseli baiete! Exista cineva care stie ce vine dupa moarte! Acesta este Isus! Dupa moarte vine judecata lui Dumnezeu! si atunci ori esti pierdut ori esti salvat pentru vesnicie!”

11.PE CINE SA INTREB?
Daca vreau sa repar o pereche de pantofi nu ma adresez unui mecanic auto. Mecanicii auto sunt oameni simpatici dar nu se pricep la pantofi… Cu pantofii mei ma duc la pantofar. Dar daca masina mea are o pana, nu ma duc la pantofar… Daca vreau paine nu ma duc la macelar ci la brutar. Daca instalatia de apa are o fisura ma duc la instalator. Pe scurt, ma duc la specialist! Cat de irationali suntem in probleme de viata si de moarte! Daca vrem sa stim ce vine dupa moarte ascultam pe unul si pe altul, sau ne bazam pe propriile noastre ganduri tulburi… Nu ar trebuie mai bine sa ne adresam unui specialist? Exista un specialist si acesta este numai Fiul lui Dumnezeu care a venit din lumea de dincolo si care a fost El insusi in mormant! Mai mult decat atata: El a revenit la viata! El se pricepe perfect! Daca astazi 25 de profesori universitari mi-ar dovedi ca dupa moarte totul e sfarsit, le-as spune: „Tot respectul pentru multele dvs titluri, dar in aceasta problema nu sunteti specialisti! Nu ati fost niciodata dincolo! Dar eu cunosc pe Cineva care a fost: Isus!  si El spune cu totul altceva!”

12.BOMBA CU INTARZIERE
Era in timpul razboiului. Voiam sa fac o vizita. Pe drum survine un atac aerian. Ma grabesc spre adapostul cel mai apropiat si astept pana trece alarma. Apoi plec mai departe si ajung in colonia unde trebuia sa-mi fac vizita. Cele vreo 20 de  case sunt inca in picioare dar am impresia ca toate sunt parasite. Nici tipenie. intalnesc pe seful apararii antiaeriene din zona si-l intreb. El nu spune nimic, dar ma ia de brat, ma duce intr-una din case si se apropie de fereastra. Atunci pot sa vad in mijlocul unei peluze o bomba uriasa cat cazanul unei locomotive cu aburi. „Este o bomba cu intarziere” – imi spune el. „Toti oamenii au fugit: auziti cum ticaie?”  in fiecare clipa, bomba putea sa explodeze. in clipa aceea vad un spectacol comic: soseste un stol de vrabii care se asaza linistit pe bomba. Una din ele sta chiar pe detonator. Strig: „Hei, vrabiilor, e periculos!” Dar imi pare ca aud raspunzand: „Haha, stim noi care-i treaba! Cine mai crede in epoca noastra in bombe? Nu e nici cel mai mic pericol!”
Iar oamenii din zilele noastre fac exact la fel: dau dovada de o mare inconstienta atunci cand incep sa-si bata joc de pericolul care-i ameninta… si la toate avertizarile, ei spun: „Cine mai crede azi in balivernele astea! stim noi care-i treaba! Nu e nici un pericol!”…

13.NIMENI NU POATE SCAPA MAI IEFTIN
Albert Hoffmann, pionierul lucrarii misionare din Noua Guinee, mi-a povestit o istorie pe care n-am s-o uit niciodata. I-am spus: Frate Hoffmann, am o lupta foarte dura de dat ca sa traiesc ca crestin. Nu este o joaca de copil chiar pentru un pastor, sa se supuna lui Hristos intr-o lume ca a noastra care slujeste diavolului si alearga spre iad… Da-mi voie sa-ti povestesc ceva, a inceput el: In Noua Guinee aveam obiceiul ca papuasii, daca voiau sa devina crestini, sa aprindem un foc mare, si ei se apropiau cu bratele pline de  statuete de idoli, obiecte magice si amulete pe care le folosisera la slujirea zeilor. Era o mare sarbatoare a botezului lor. La aceasta participau si paganii din vecinatate. Odata am observat o tanara femeie care venise aproape de foc cu bratele incarcate de amulete si idoli. In clipa cand a fost momentul sa arunce in foc aceste obiecte, nu s-a putut hotari… Erau lucruri care au facut parte din viata stramosilor ei, tot trecutul ei era legat de aceste obiecte si nu se putea desparti de ele. A  dat inapoi. Dar i-a venit gandul ca daca nu le arunca, nu se poate apropia de Hristos si sa apartina Lui. A facut iarasi trei pasi inainte, si apoi iar a dat inapoi… Atunci m-am dus la ea si i-am zis: Daca nu esti hotarata, e preferabil sa ramai pentru un botez urmator! Cand a auzit aceste cuvinte, femeia s-a gandit o clipa, apoi a aruncat lucrurile in foc si si-a pierdut cunostinta… Cred ca numai cel care a trait o convertire adevarata poate intelege ce a simtit aceasta femeie. Predarea in bratele lui Isus nu este o joaca de copil; inseamna o totala rupere de trecut si nimeni nu poate scapa mai ieftin.

14.ACUM TRAIESC
Am intrebat odata pe o tanara profesoara din Berlin ce varsta are. In general este nepoliticos sa intrebi acest lucru, dar un pastor in varsta poate sa si-o permita in mod exceptional. Atunci ea imi raspunse fara sovaire: 8 ani! Am ramas surprins si am intrebat: Predati trei limbi straine si nu aveti decat 8 ani? Atunci imi explica razand: Acum 8 ani L-am gasit pe Isus si am inceput sa traiesc. Inainte eram moarta. Inainte nu aveam Mantuitor si nu traiam cu adevarat: am castigat doar bani si m-am distrat, dar aceea nu era viata.

15.NU MA INTREBA CE E IN INIMA MEA!
Am un prieten care e comerciant. Recent a fost invitat de catre un fabricant la o petrecere. Erau prezenti cam o suta de oaspeti. In toiul petrecerii, prietenul meu, comerciantul, i-a spus: "Dragul meu, ce bine iti merge! Ai o proprietate frumoasa, o uzina importanta, o sotie fermecatoare si copii incantatori!" Atunci omul a raspuns: "Da, imi merge bine, dar nu ma intreba ce e in inima mea!"

16.UN PIC DE VIATA
Intr-o seara, dupa predica, un tanar s-a apropiat de Charles Haddon Spurgeon, marele predicator englez, si i-a zis: "Domnule pastor, aveti dreptate, trebuie sa-L gasesc si eu  pe Omul de pe Golgota si sa devin copil al lui Dumnezeu. Intr-o zi o sa ma convertesc!" "Intr-o zi ai spus?"  Da, mai tarziu!"  "Mai tarziu?... De ce nu azi?" Tanarul oarecum incurcat explica: "Vreau sa fiu mantuit si eu dar mai intai as vrea sa profit un pic de viata." Spurgeon izbucni in ras: "Tinere, ati lipseste ambitia! Ca vrei sa ai un pic de viata mi se pare prea putin! N-ar trebui sa vrei un pic de viata, ci toata viata! Isus a spus ca a venit pentru ca oile Sale sa aiba viata din belsug!"

17.DOI CALATORI
Era intr-o seara de noiembrie. Cadea un amestec de ploaie si lapovita. Vantul sufla si era frig. Pe drum trecea un om fara palton, cu gulerul hainei ridicat. Ii era indiferent ca era ud si nici nu parea sa-i pese unde merge. Nu avea camin. Asa umbla cei mai multi oameni din lume. Ei nu au o tinta. Pe drum apoi apare un al doilea trecator. El trebuie sa faca fata aceleasi furtuni, aceleiasi ploi. Dar el fluiera un cantecel si merge cu pas vioi. In departare vede luminile casei lui. Curand va fi la caldura. Nici nu-i pasa de greutatile drumului. Asa merg prin lume cei care apartin lui Isus.

18.ARUNCATI TOTUL PESTE BORD!
Am slujit odata ca duhovnic intr-un mare spital. Intr-o zi am vrut sa bat la usa unui bolnav cand, deodata, o asistenta alerga spre mine: "Domnule pastor, nu intrati in camera aceasta! Domnul a interzis categoric intrarea oricarui pastor!" Atunci am citit pe usa numele lui, era un binecunoscut om de afaceri. "Sora, te asigur ca o rabdare vrednica de pus la incercare" - i-am spus si am batut la usa. "Intra!" se auzi o voce groasa de barbat. "Sunt pastorul Busch!" "Am auzit multe despre dvs, va dau voie sa-mi faceti o mica vizita, dar cu crestinismul dvs va rog sa ma lasati in pace!" "Ce pacat, i-am spus razand. Tocmai despre asta venisem sa va vorbesc!" "Exclus - a replicat el. Nici nu incape vorba! Am terminat-o cu religia demult. Cand am fost copil am fost silit sa invat psalmii pe de rost, iar daca nu-i stiam, primeam bataie. Ca adult apoi mi-am construit propria filozofie ai carei piloni sunt Darwin, Haeckel si Nietszche". Cand aud aceste nume de regula imi ies din fire. I-am spus: "Ascultati-ma bine, draga domnule! Cand un baiat de 16 ani imi spune ca a facut din Nietszche profetul lui, zambesc si spun ca e numai un fenomen de tranzitie. Nici filozofii moderni nu mai cred in profetii cei vechi. Dar cand un om batran ca dvs aflat deja cu un picior in… vesnicie, imi spune asemenea lucruri este inspaimantator! Sunteti grav bolnav! Cand veti ajunge inaintea lui Dumnezeu ii veti spune aceleasi lucruri pe care mi le-ati spus si mie?" Hotarat, nu era obisnuit sa i se vorbeasca pe un asemenea ton. Mi-am schimbat tonul si am continuat sa-i vorbesc despre Isus care vrea sa fie si pentru el un bun Pastor. A suspinat: "Da, ar fi frumos, dar ce sa fac cu filozofia mea? Sa arunc peste bord tot ce am crezut o viata intreaga?" "Bineinteles! Domnule, aruncati peste bord totul azi si nu maine! Cu o necredinta cusuta cu ata alba ca a dvs nu se poate nici trai si nici muri in pace! Pe urma aruncati-va in bratele lui Hristos care a murit ca sa ne rascumpere". Atunci a intrat sora si s-a mirat ca vorbeam atat de prieteneste… Mi-a facut semn si am inteles ca trebuie sa plec. Am strans cu putere mana batranului domn si am plecat in tacere. In noaptea aceea a murit…

19.ASA DE SIMPLU?
Sedeam intr-o zi in fata unui barbat cat un dulap… Sotia ii murise intr-un bombardament si cei doi fii ai lui cazusera pe front. Un biet nenorocit. Venisem sa-i fac o vizita si el incepu: "Domnul pastor, lasati-ma in pace cu crestinismul dvs., am vazut destule in viata  si acum nu mai cred in nimic!" Am izbucnit in ras si am inceput eu: "Imposibil, domnule! Va rog sa-mi spuneti: Calatoriti cu trenul nu-i asa?" "Da!" "De fiecare data mergeti la mecanic ca sa va arate permisul de conducere, nu-i asa?" "NU!" "Inseamna ca va urcati in tren  fara sa verificati daca omul este apt sa conduca? Vezi, asta numesc eu credinta, sa va incredintati viata cuiva! Sa nu mai spuneti ca nu credeti in nimic! Spuneti ca nu credeti in nimic, in afara de Caile Ferate… dar spuneti-mi: Mergeti la farmacie uneori?" "Da, mereu am dureri de cap si imi cumpar casete contra migrenei". "Poate ca din greseala, farmacistul a pus otrava… Fara indoiala ca il puneti mai intai sa faca analiza casetelor si dupa aceea le cumparati!..."   "Ba nu, niciodata!"  "Cum? Inghititi caseta fara sa o fi analizat? Va incredintati farmacistului viata dvs? Asta numesc eu credinta! Deci sa nu spuneti ca nu credeti in nimic! Sa spuneti asa: Nu cred in nimic, in afara de caile ferate si in farmacist!"  I-am mai pus in fata si alte situatii de acelasi fel, dupa care i-am povestit mai departe ceva din viata mea. I-am spus ca si eu ajunsesem sa nu mai cred in nimic pana cand L-am gasit pe Isus care a murit pentru mine caci m-a iubit. In El pot avea incredere caci m-a iubit asa de mult! Nimeni nu e asa de vrednic de incredere si de aceea mi-am incredintat viata Lui!" Si el m-a intrebat: "Este asa de simplu?" "Da, domnule! Asa de simplu! Dvs va puneti increderea in toate persoanele posibile, numai in cel care este vrednic de toata increderea, nu! Dar acum predati-va viata lui Isus!"

20.UN MILION DE MARCI
Am spus odata in fata a 100 de tineri: "Dau un premiu de un milion  de marci celui care-mi va gasi o  singura persoana care sa regrete ca L-a primit pe Isus." Bineinteles ca nu aveam un milion de marci dar puteam linistit sa fac pariul caci un asemenea om nu exista. Am cunoscut dimpotriva o multime de oameni care au regretat ca n-au facut-

II.Citate culese din "Signs of the Times"


A COMUNICAT CU INAMICUL !
Un ofiter scotian care a luptat in primul razboi cu colonistii americani, a fost adus in fata comandantului intr-o seara, acuzat de marea vina de a fi comunicat cu inamicul.
Acuzatia aceasta nu putea veni intr-un timp mai nefavorabil: doar cu putin timp in urma un altul fusese executat si britanicii erau infierbantati de acel eveniment.  Nu exista totusi o dovada clara impotriva ofiterului. Fusese vazut in amurg, prin tufisurile care margineau padurea, care in acea perioada acoperea cea mai mare parte din Coloniile Unite si care in imediata vecinatate a britanicilor, misunau de trupele Washingtonului. Restul era doar conjuctura. Apararea sarmanului om se rezuma la cateva cuvinte: spunea ca se strecurase din compania tovarasilor sai ca sapetreaca o ora sau doua in rugaciune...
„Ai obiceiul acesta de a te ruga ore intregi?” intreba mirat comandantul, si el scotian. Ofiterul acuzat raspunse afirmativ.
„Atunci, spuse comandantul, uitandu-se la ceas, niciodata in viata ta n-ai avut nevoie de mai multa rugaciune ca acum! Ingenuncheaza domnule, si roaga-te, dar roaga-te cu voce tare ca sa te putem auzi!”
Ofiterul, ca inainta mortii, a ingenunchiat. Rugaciunea lui a fost faciuta in limbajul obisnuit unui crestin care se adreseaza lui Dumnezeu. Exprima pericolul iminent si de aceea cu multa seriozitate implora interventia divina pentru inlaturarea pericolului, cerand ajutorul puternic al Celui care-l putea libera. Era cu adevarat rugaciunea unui om familiarizat cu planul de mantuire, convingator in expunere.
„Poti sa mergi, domnule, esti liber!” spuse comandantul drept concluzie, am curajul sa spun ca nu esti vinovat de a fi stat de vorba cu inamicul!”
Si a continuat adresandu-se celorlalti: „Apararea lui este, fara indoiala, corecta. Nimeni nu se poate ruga astfel, fara o lunga experienta a rugaciunii!
Hugh Miller ST 1884

CITAT:Cand inima e plina de Dumnezeu, lumea fuge din inima.
Rutherford ST 1910




ABRAHAM LINCOLN
In timpul celor mai rele zile din razboiul civil, Stanton, secretar de razboi, spuse lui Lincoln: « Nu inteleg cum puteti sa fiti asa de linistit! Cand totul merge rau, generalii nostri pierd batalii, si auzim bubuituri chiar aici in Washington, dvs. pareti calm si increzator. Cum e posibil?
Este foarte posibil, raspunse Lincoln, deoarece eu nu sunt decat o trambita prin care suna Atotputernicul ».
A.L.Bletz, Semnele Timpului, 23 Februarie 1954




ALBRECHT DURERAstazi, iubitorii de arta sunt familiarizati cu tabloul « Maini la rugaciune » al marelui artist german Albrecht Durer. Mainile nu sunt mainile gingase ale unei femei frumoase... Nici pe departe nu sunt perfect estetice, ele sunt grosolane, sunt mainile batatorite ale unui muncitor... Aproape ca oricine ar trebui sa se intrebe de ce un artist asa de talentat ca Durer, care ar fi putut alege drept model ceva mai perfect, totusi a pictat asemenea maini...
 Este de fapt o poveste uimitoare care explica alegerea artistului. Cu multi ani in urma, cand Durer a inceput sa studieze arta, el impartea camera cu un alt student ambitios. Dar amandoi erau saraci. Ei erau gata sa lucreze orice pentru ca sa se poata sustine financiar, si singurul timp pe care il puteau consacra artei era intre aceste corvezi...
 Dar vremurile s-au stramtorat si mai tare, si au trebuit sa ia amandoi o decizie foarte importanta. Au vorbit impreuna, si au fost de acord ca este mai intelept ca unul din ei sa munceasca tot timpul, pentru ca celalalt sa se consacre pe deplin artei. Apoi, cel care isi va completa pregatirea, sa poata sustine pe celalalt, care muncise pentru el pana atunci, ca si el sa-si termine studiile...
 In spiritul unei generozitati lipsite de orice umbra de egoism, cel mai mare a hotarat ca Durer sa fie primul dintre ei doi care sa se consacre studiului. Trudind multe ore, si facand cele mai grele munci, el a reusit sa castige atat cat sa sustina existenta pentru amandoi, in timp ce colegul sau mergea la cursuri cu regularitate. Si a avut satisfactia de a vedea talentul lui Durer dezvoltandu-se sub ochii sai.
 Si a venit timpul cand tanarul Durer a invatat tot ce se putea... El si-a facut un renume in lumea artei si acum era drept sa-l ajute si pe colegul sau. Dar, sarmanul de el!... Cand s-a intors la scoala, a facut o descoperire zdrobitoare: Anii plini de truda i-au periclitat mainile. Incheieturile erau umflate, degetele erau tepene si neindemanatice, incat nu mai putea sa faca acele fine trasaturi de pensula, pe care trebuie sa le faca un artist... Cu inima franta a abandonat visul lui indelung nutrit in suflet si a parasit scoala. Pentru Albrecht Durer, situatia critica a prietenului sau a fost cauza unei mari amaraciuni. Artistul n-a putut sa uite niciodata ca sacrificiul sau i-a facut posibil succesul. Durer a fost foarte renumit la timpul sau si a avut un mare numar de urmasi.
 
In onoarea prietenului sau, Durere s-a decis sa-i picteze mainile.
Cu multa rabdare, vechiul sau coleg a pozat pentru ca marele artist sa imortalizeze acele maini pe panza. Degetele erau indoite si ingrosate, si venele proeminente aratau anii indelungati de munca neobosita. Dar acele maini erau inca frumoase pentru Albrecht Durer. Si le-a pictat asa cum le vazuse adesea, si anume in rugaciune pentru propriul sau succes.
 Daca Durer ar trai astazi, ar fi placut impresionat pentru faptul ca acest tablou, « Maini la rugaciune » este apreciat de multi ca fiind cea mai mare capodopera a sa.
 By Vincent Edwards, These Times, August 1958.

Citat: Multi oameni ar dori sa ia Predica de pe munte ca un steag sub care sa navigheze, dar prea putini vor s-o foloseasca ca pe o carma cu care sa-si conduca viata”.  By Oliver Wendell Holmes, These Times, October 1960.



ALBUMUL FILATELIC
     Constance Foster povesteste despre o vaduva batrana, al carei sot a murit lasand-o fara nimic. Neimpacandu-se cu soarta ei, d-na Horton s-a plecat in rugaciune asteptand sa se produca o minune cu toate averile ei dinainte. Cateva luni mai tarziu ea scria: “M-am rugat, dar nimic nu s-a intamplat!”... D-na Horton avea inima zdrobia. Casa urma sa fie vanduta.
 Timp de cateva zile la rand, d-na Horton venea in casa ei, umbla din camera in camera cu ochii inlacrimati, lepadand amintirile.
La mansarda gasi o colectie filatelica apartinand sotului ei, preluata timp de decenii de la bunici si strabunici. Aproape ca era gata s-o arunce la gunoi, dar ceva o opri si se hotara s-o ia.
 Trecu apoi un an de zile,cand, intr-o zi si-a adus aminte de acea colectie. Casa fusese vanduta. Avea inima plina de amaraciune. Rugaciunea nu-i fusese ascultata. Dar a venit clipa cand, rasfoind un ziar, gasi o lista de timbre rare.
Atunci facu o calatorie ducand cu ea albumul filatelic, in schimbul caruia obtinu 11.000$.
 
Casa veche era, oricum, prea mare pentru o batrana singura… Nu avfea nevoie de atata spatiu! Acum intelegea: avea prin urmare o casuta mica si destui bani in banca pentru nevoile ei. Era raspunsul lui Dumnezeu la rugaciune.
 Uneori planurile noastre nu se realizeaza pentru ca planurile lui Dumnezeu pentru noi trebuie sa se realizeze.
Paul C. Heubach, Signs of the Times, February 1980.

CITAT: Un crestin stie ca este mai ieftin sa ierti decat sa te superi! Iertarea economiseste pretul maniei, costul urii, risipa temperamentului. Iertarea pune sufletul intr-un cadru in care va fi mai usoara practicarea celorlalte virtuti.
Hannah More, Signs of the Times, December 9, 1908.




AMENDA
Intr-o noapte din iarna anului 1935, Fiorello laGuardia, primarul  irascibil al New-Yorkului se prezenta la o sectie de noapte in cel mai sarac cartier al orasului. Dadu liber judecatorului pentru  noapte si se aseza la masa. In acea noapte, o femeie murdara, acuzata de a fi furat o paine, a fost adusa inaintea lui. Spunea ca sotul fiicei sale o abandonase pe aceasta, bolnava si copiii ei sunt flamanzi. Proprietarul magazinului refuza sa o ierte: « Este un cartier rau, trebuie ca femeia sa fie pedepsita ca sa se dea o lectie celorlalti! »
 LaGuardia se intoarse catre femeie si spuse: « Trebuie sa te pedepsesc. Legea nu poate face exceptie: 10 dolari sau 10 zile de inchisoare! »
 Totusi, spunand sentinta. LaGuardia scoase o chitanta de 10  dolari si spuse: « Iata o amenda de 10 dolari pe care am completat-o. Voi amenda acum pe toti cei care sunt in aceasta camera cu 50 de centi, pentru vina de a locui intr-un oras unde o persoana trebuie sa fure o paine pentru ca copiii ei sa aiba ce manca! » Dl Bailiff, a adunat amenzile si le-a dat inculpatei.
 In ziua urmatoare ziarele scriau: « 47,50 dolari au fost stransi pentru o mama dezorientata care a furat o paine pentru a-si hrani nepotul flamand. Au fost facute donatii de catre un proprietar de magazin, rosu la fata, functionari si politisti... »
 Ajutati pe cineva! Ridicati o povara! Spuneti cuvinte de incurajare! Fiti amabili cu cei ce nu se asteapta la amabilitate! Victor Parachin Febr. 2002.

CITAT: « Binecuvantati sunt facatorii de fericire! Binecuvintati sunt cei care stiu cum sa lumineze in noroiul cuiva prin amabilitatea sa! »  Henry Ward Beecher, 1930



AS PUTEA SA RASPUND LA RUGACIUNILE TALEUn anume membru al Bisericii care locuia intr-o casa luxoasa, care aveda multe proprietati si un mare cont in banca, obisnuia sa se inchine impreuna cu familia in fiecare dimineata inainte de a incepe ziua. De obicei citeau un pasaj din Scriptura si apoi se ruga fierbinte si cu seriozitate pentru saracii in nevoie din vecinatate, din comunitate sau de mai departe. Se ruga si pentru alte lucruri, dar focul rugaciunii lui din fiecare dimineata era pentru cei in nevoie.
Bucurandu-se de confort, totusi nu facea nimic pentru a ajuta pe cei saraci din jur. Intr-o dimineata, dupa rugaciunea obisnuita, fiul sau cel mic ii spuse : « Taticule, mi-ar placea sa am hambarele tale ! »
« Dar ce ai vrea sa faci cu ele ? »
« As putea sa raspund eu insumi la multe din rugaciunile tale ! »
Ma intreb daca nu cumva unii din noi ar putea raspunde la propriile rugaciuni ! ... C.L.Paddock,  1948


CITAT : « O tanara a carei viata fusese radical schimbata prin convertire, a fost intrebata cum de putea sa reziste ispitelor. Ea raspunse : « Cand Satana bate la usa inimii mele, eu pur si simplu il las pe Isus sa deschida usa. Si cand Satana Il vede pe Isus la usa, spuse : Scuzati-ma, am gresit adresa ! »... 
Leonard C.Lee, 1948




BASTONUL NEBUNULUI A fost odata un imparat care a daruit un baston mascariciului de la curte spunandu-i sa-l pastreze pana cand va gasi pe cineva mai nebun decat el...  Dupa cativa ani, imparatul se imbolnavi. Mascariciul veni sa viziteze pe imparat pe patul suferintei.
 -Incotro ai de gand sa mergi? Il intreba.
 -Intr-o lunga calatorie!
 -Si cand te vei intoarce? Dupa o luna? Dupa un an?
 -Niciodata
-
raspunse cu tristete imparatul pe moarte.
 -Si ce pregatire ai facut pentru aceasta calatorie?
 -Niciuna! Marturisi imparatul.
 -Deci tu, pentru asa o calatorie lunga nu ai facut nici o pregatire? Uite, te rog sa primesti acest baston, pentru ca negresit, tu esti mai nebun decat mine!
Sa nu repetam aceasta trista istorie! Noi suntem pacatosi pe moarte si trebuie sa ne pregatim de calatorie, acceptand mesajul Evangheliei, ca sa fim gata sa-L intalnim pe Isus in marea zi a revenirii Sale!




BUNICA
Tarziu intr-o noapte, sau devreme dimineata, pe la ora 3, eram in sala de asteptare a unui depou de autobuz. Eram trei. O bunica sau o strabunica obosita la celalalt capat al bancii. Purta haine uzate si avea o geanta foarte uzata; cu capul aplecat adormise de oboseala.
Era si un baiat cam de varsta liceului statea pe o alta banca. Din cauza unor crime recent petrecute in orasul nostru, il priveam cu temere. Totusi era ingrijit imbracat, era tuns potrivit. Am observat ca o privea atent pe micuta bunica. Ma prefaceam ca citeam ziarul, dar pastram pe baiat sub observatie, cu coada ochiului.
La un moment dat isi deschise portofelul si cerceta continutul lui. Apoi isi indrepta privirea spre mainile bunicii care erau stranse in poala, apoi spre geanta lasata pe banca si din nou spre mainile ei... Inca o data se uita in portofelul sau, scoase din el ceea ce era in mod clar intregul continut: o hirtie de un dolar, o hartie de 5 dolari, fotografia unei fete si biletul de autobuz.
Isi numara apoi maruntisul din buzunar, clatina din cap, se sterse la gura, se uita din nou spre bunicuta care dormea.
Cand s-a ridicat de pe banca, inima mea a inceput sa bata puternic... De acum intreaga mea atentie era spre el, dar el nu parea a fi deranjat deloc de prezenta mea. In timp ce el se indrepta spre femeie, ma pregateam sa sar in ajutorul ei, eventual sa-i recuperez geanta...
Ar indrazni? Ma intreabam eu. S-a oprit aproape de ea, ezitand un moment cu pumnul drept inclestat... Apoi, deschise usor pumnul si aseza intre mainile femeii o hartie... Nu era cea de un dolar! Era cea de 5 dolari!...
Grace Shults Davis, 1968

CITAT: Cand aveam 14 ani, ma miram ca tatal meu era asa de ignorant, si nu prea doream sa-l am in preajma... Cand am ai crescut, cam pe la 21 de ani, m-am mirat cat de multe lucruri a invatat tatal meu in 7 ani...
Mark Twain 1968




CAII SI COPILULUn fermier si-a lasat caii in strada, dar ei s-au speriat de ceva si au luat-o la goana… Omul a alergat dupa ei, a apucat de haturi, in cele din urma caii s-au oprit, si s-au prabusit peste el. Cand prietenii au venit sa-l scoata, era pe moarte.Ei l-au intrebat: “De ce ai procedat asa? De ce n-ai lasat caruta legata de cai?
El le-a raspuns: Priviti in caruta!
Cand s-au uitat in caruta, l-au vazut pe baiatul lui, cu par carliontat, dorimnd acolo.
Omul nu s-a gandit la caruta sau la cai, ci doar la baietelul lui. Doar el era in inima fermierului. Eroul a fost apoi inmormantat si nimeni nu spunea ca a fost un sacrificiu prea mare…


Citat: Acul busolei nu se opreste decat cand la punctual care indica polul nord; tot asa, omul nu-si gaseste pacea pana cand nu se intoarce cu toata inima spre Hristos!
 Unknown, Signs of the Times, January 1,1885.




CALUTUL DE LEMNDoi baietei erau calare pe un calut de lemn nu prea incapator... Dar la un moment dat unul din ei cam nerabdator, spuse celuilalt: Daca unul din noi s-ar da jos, eu as putea calari mai bine...
Poate ca zambim la aceasta remarca a baiatului, dar spiritul care l-a indemnat sa se aseze pe locul dintai este astazi blestemul pamantului nostru.
By J. Engelkemier, Signs of the Times, March 22, 1955.

Citat:  Lanturile unui obicei sunt prea slabe ca sa fie simtite pana ce sunt prea tari ca sa fie rupte... By Samuel Johnson, Signs of the Times, May 24, 1955



CARUTA CU 4 CAI
In primele zile ale emigratiei spre vest, un calator sosi pentru prima data in viata lui pe malurile puternicului Mississippi...
Nu era pod, dar trebuia sa treaca! Era iarna si suprafata puternicului rau era acoperita cu gheata.
Nu stia ce grosime avea gheata si de aceea se cam temea sa se aventureze in traversare.
A ezitat mult timp, dar, pentru ca noaptea se apropia si el trebuia sa ajunga pe celalalt mal inainte de lasarea noptii, se hotara sa porneasca, dar cu deosebita precautie: se intinse pe maini si genunchi ca sa distribuie greutatea corpului pe o suprafata mai mare. Tremura la fiecare sunet...
Pe cand ajunse astfel cu mare greutate pe la mijlocul raului, a auzit pe cineva cantand in spatele lui. Apoi, imediat si-a dat seama ca e vorba de un om care conducea o caruta cu 4 cai, si incarcata cu carbuni, pe gheata, si omul mergea cantand...
Multi crestini se tarasc tremurand de frica pe suprafata intinsa a fagaduintelor lui Dumnezeu, in timp ce altii, puternici in credinta, merg cantand in timp ce traverseaza aceeasi suprafata, a carei grosime nu se vede...
The Ministry, 1954

CITAT: Nicaieri nu se poate gasi pace in lume, ci doar la piciorul crucii si in imaginea Mielului care a fost junghiat pentru pacatul lumii.  S.S.Harris, 1914



CAZUT PE UN MIEL
Cu multi ani in urma se construia un far pe o stanca pe coasta Tarii Galilor. (Wales). Cand aproape era gata cladirea, unul din muncitori se impiedica si cazu printre schele si printre stancile de dedesubt.
Alt muncitor, socat de cele intamplate, nici n-a indraznit sa se uite in jos de teama sa nu fie ingrozit de imaginea respectiva... Cu inima grea, a coborat totusi la locul respectiv. Dar spre surpriza lui, a vazut pe tovarasul sau de lucru intins pe iarba, zdruncinat si el de ce i s-a intaplat, dar viu si intreg! Alaturi de el era un miel mort. O turma de oi tocmai trecea pe acolo si mielul acela pe care cazuse muncitorul a murit...
Un alt Miel a murit si pentru tine! In caderea ta, tu n-ai murit, caci Mielul lui Dumnezeu ti-a salvat viata. El a luat pacatele tale asupra Lui, si de asemenea, pacatul intregii lumi.
George Vandeman, 1961

CITAT: Trebuie sa invitam o lectie pretioasa de la stridii: Nisip si alte lucruri intra in scoica si ei nu-i place lucrul acesta, incearca sa le scoata afara si nu prea reuseste...Atunci le fixeaza si face din ele cele mai frumoase lucruri din lume: perle! Prieteni, daca exista lucruri neplacute in viata voastra, exista o singura solutie: facti perle! Poate sa fie perla rabdarii, a rugaciunii, a maturitatii. Va trebui sa aveti multa credinta si dragoste pentru aceasta....
Harry Emerson Fosdick




CE PREDICA RAMANEIn timp ce vizita Scotia, un American care auzise multe despre Robert MacCheyene, unul din “sfintii Scotiei”, dorea sa gaseasca pe cineva care sa aiba ceva din amintirile marelui predicator. In acest scop s-a dus la un batran care-l cunoscuse pe MacCheyene si auzise predicile lui.
« Cunosti niste texte pe care le-a predicat ? »
« Nu-mi amintesc, spuse batranul, dand din cap.
« Atunci poti sa-mi spui niste fraze grozave din predicile lui ?
« Le-am uitat cu desavarsire » - a fost rasapunsul.
Vizitatorul era complet dezamagit.
« Dar chiar nu-i amintesti nimic despre el ? » intreba in final cu disperare.A, aceasta este o intrebare deosebita. Imi amintesc in vremea cand eram un flacaias si ma jucam   in curte, Robert MacCheyene a venit la noi, m-a mangaiat pe cap si mi-a spus: “Jamie, am venit sa vad pe sora ta bolnava. As fi bucuros s-o vad si s-o ajut cu ceva.” Apoi se uita in ochii mei cu o privire duioasa, si-mi spuse: Si, Jamie, sunt foarte preocupat si de sufletul tau!” – Sa stiti ca am uitat toate predicile si toate textile pe care le-a spus, dar domnule, inca simt atingerea mainii lui si anca vad lacrimile din ochii lui.
Asa a fost Isus preocupat pentru sufletele noastre. El este personal interesat de mantuirea noastra. Biblia e plina de expresii mari si de  cugetari frumoase, dar niciuna din ele nu este mai pretioasa pentru noi decat cuvintele pe care Isus ni le-a spus. Si chiar daca vom uita unele din cuvintele rostite de El si multe din invataturile Lui, si chiar daca nu putem patrunde adancimea, inaltimea sau toata frumusetea Imparatiei Sale spirituale, dar venind in legatura cu El prin credinta, nu vom putea uita niciodata interesul sau personal pentru mantuirea noastra. By Ernest Lloyd, Signs of the Times, November 8, 1932.

Citat: Daca as da la o parte din viata mea revenirea Domnului Hristos si speranta ca acest eveniment este aproape, as pierde esenta tuturor predicilor mele de peste 25 de ani.  J. Wilbur Chapman, ST 1925



CEA MAI MAREATA IDEE Daniel Webster tocmai isi terminase discursul sau de dupaamiaza si se aseza pe scaun. Atunci cineva il intreba: D-le Webster, ati putea sa ne spuneti care a fost cea mai mareata idée pe care ati avut-o in minte vreodata?
 Faimosul orator raspunse: Domnilor, cea mai mareata idee care mi-a trecut prin minte vreodata este responsabilitatea mea fata de Dumnezeu.
 Nu exista o idee mai mare deoarece, credem sau nu, ne place sau nu, fiecare din noi are un proces la curtea de justitie a cerului »
 Ap.Pavel spune : « Fiecare din noi trebuie sa dea socoteala de sine insusi inaintea lui Dumnezeu » Rom 14,12.
Roy Allan Anderson, 1970

CITAT : Nu stiu care va fi destinul dvs., unii din voi vor ocupa poate pozitii remarcabile, unii vor deveni faimosi scriitori sau artisti. Dar stiu un lucru : numai cei care vor cauta si vor afla cum sa slujeasca altora vor fi cei fericiti ! »  (Albert Schweitzer  vorbind la absolvirea unei clase de studenti), 1935



CEL MAI MARE PACAT
Un tanar a venit in vizita la unul din cei mai mari predicatori ai lumii, probabil Dr. Torrey, daca-mi amintesc bine, si acesta il intreba :
-Esti crestin ?
-Parintii mei sunt crestini, spuse tanarul, iar eu merg la Biserica de cand eram copil...
-Dar esti sigur ca esti crestin ? insista predicatorul.
-Nu sunt un mare pacatos, nu comit crime, nu am pa cate mari pe care sa le marturisesc...
-Tinere, spune-mi : care este cel mai mare pacat ?
-Cred ca... crima !-  si apoi enumera si altele.
-Nu ! – spuse predicatorul. Toatea acestea nu descriu tabloul celui mai mare pacat.
-Si atunci care e ?...
-Cel mai mare pacat este calcarea celei mai mari porunci, nu-i asa ?
-Bineinteles ! spuse tanarul. Dar care este cea mai mare porunca ?
Atunci d-l Torrey citi Matei 22,37-39 : 37 « Isus i-a raspuns: „Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu tot cugetul tau. Aceasta este cea dintai, si cea mai mare porunca. »
-Ei, tinere, care zici ca e cea mai mare porunca ?
-Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu tot cugetul tau.
-Tu iubesti pe Dumnezeu in acest mod ? Iubestipe Dumnezeu asa de mult incat ai putea renunta la orice in lume, chiar la viata, decat sa-L superi pe El ?
 Tanarul a trebuit sa admita ca el calca cea mai mare porunca.
-Si ce inseamna aceasta ?
-Ca sunt vinovat de cel mai mare pacat !...
 Dupa aceasta intalnire cu d-l Torrey, tanarul incepu sa caute cu adevarat mantuirea prin jertfa ispasitoare a Domnului Hristos.
H. M. S.Richards, Sr., Signs of the Times, December 14, 1943

CITAT: Opiniile nu rezolva nimic. Convingerile sunt cele care schimba lumea. E. M. Stires, Signs of the Times, October 26, 1943.



Cel mai mare text !  Ioan 3,16
DUMNEZEU - cel mai mare iubitor
ASA DE MULT A IUBIT - cel mai mare grad
LUMEA - Cea mai mare societate
INCAT A DAT - Cel mai mare act
PE UNICUL SAU FIU - Cel mai mare dar
PENTRU CA ORICINE - Cea mai mare oportunitate
CARE CREDE - Cea mai mare simplitate
IN EL - Cea mai mare atractie
SA NU PIARA - Cea mai mare promisiune
CI - Cea mai mare deosebire
SA AIBA - Cea mai mare siguranta
VIATA VESNICA – Cea mai mare avere
Necunoscut – 1954




CIZMARUL
A fost odata un cizmar batran si cinstit care lucra intr-un mic atelier la un colt de strada in Marsilia. Era un om asa de bun incat vecinii il iubeau si-l numeau -parintele Martin. Intr-un ajun de Craciun, parintele Martin citi istoria celor trei magi care au venit cu darurile lor la Isus, si cum statea pe scaunul sau, isi spuse: Daca S-ar naste Isus in aceasta lume chiar la noapte, ce daruri I-as putea oferi eu? Se ridica si lua de pe raft doi pantofiori. Este tot ce am mai de pret! Sunt pantofii la care am muncit cu atata migala si cu atata drag! Ce bucuroasa ar fi Maria! Dar ce zic eu? Are Isus nevoie de acesti pantofiori?
In acea noapte parintele Martin a avut un vis. Se facea ce o voce duioasa, vocea lui Isus ii spune: Martin, tu ai vrut sa ma vezi, nu-I asa? Uita-te pe strada maine, de dimineatapanaseara, pentru ca voi trece pe la fereastra ta! Dar trebuie sa te straduiesti ca sa Ma recunosti, pentru ca nu ma voi face cunoscut asa de usor! Cand s-a trezit, parintele Martin era convins ca ce visase trebuia sa aiba loc si de aceea isi puse atelierul in ordine, aprinse focul si se aseza la fereastra ca sa-I priveasca pe trecatori. Dupa o ora de asteptare zadarnica, Martin vazu o femeie imbracata prost, cu un copil in brate. Era asa de palida si slaba incat inima cizmarului a fost miscata, si o striga.
“Nu arati prea bine- ii spuse el. Ma duc la spital, raspunse femeia. Sper sa pot fi internata impreuna cu copilul. Sotul meu este plecat pe mare si il astept de trei luni. Sunt bolnava si nu am un gologan.

Sarmana femeie, spuse batranul. Trebuie sa mananci ceva si sa te incalzesti! Vino sa-ti dau o cana de lapte pentru copil! Si eu am un nepot asa ca el! O. dar vad ca nu I-ai pus pantofiori in picioare!
Nu are! spuse femeia.    
Stai o clipa! Am o pereche si cred ca o sa I se potriveasca! Si batranul aduse pantofiorii la care privies seara trecuta si-I puse copilasului in picioare. Se potriveau perfect!
Femeia pleca multumind cu plecaciune, iar parintele Martin se intoarse la postul sau de observatie, langa fereastra. Ora dupa ora trecea, multe persoane treceau pe langa fereastra, si el tot nu reusea sa-l vada pe Isus. Multi cersetori cereau de pomana. Dar Domnul tot nu venea
Se facu intuneric. Ochii batranului erau obositi si inima ii era grea. Cu tristete incepu sa pregateasca cina. A fost doar un vis  isi spuse.  Am sperat! Dar El n-a venit!
Dupa ce servi masa, adormi iarasi in scaunul sau. Deodata camera se umplu de oameni. Femeia aceea sarmana era acolo. Maturatorul strazii era acolo. Cersetorii carora le daduse de pomana, erau acolo. Vecini pe care iiajutase erau acolo. Copiii carora le zambise, erau acolo. Si se parea ca fiecare din ei il intrebau pe rand:  Nu m-ai vazut?
Dar cine esti? intreba Martin pe fiecare.
Atunci copilasul caruia ii daduse pantofiorii arata cu degetul lui pe Biblia deschisa de pe masa  la acest pasaj: Oridecateori ati facut aceste lucruri unuia din acesti neinsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut!  


Citat : « Crestinul pe genunchi stie mai multe si poate vedea mai departe decat filozoful pe varful picioarelor » Necunoscut, ST 1911




COADA DRAGONULUI
De 40 de ori, Louis Slotin “a prins coada dragonului” si totusi a trait ca sa povesteasca acest fapt. A 41 oara  si-a pierdut viata! Dr. Louis Slotin avea 34 ani si era un savant care lucra la laboratorul atomic de langa Los Alamos, New Mexico, cand in luna Mai 1946 si-a pierdut viata intr-un experiment numit « prinde coada dragonului ». Acest experiment, care era esential in producerea bombei atomice, consta in manipularea a doua semi-sfere de material fisionabil, pana cand intregul material ajunge in stare critica, si atunci trebuie separate cele doua semi-sfere, inainte ca lantul reactiilor sa devina mortal.
Dr. Slotin, dupa un articol publicat intr-o revista de larga circulatie, cativa ani in urma, putea sa abordeze altfel reactia, ca sa fie  in deplina siguranta, mai ales dupa ce trei din colegii sai murisera in acelasi experiment. Dar a refuzat, deoarece avea o pasiune pentru “prinderea cozii de dragon, vechea metoda a manipularii celor doua semi-sfere de metal la punctul critic cu o surubelnita. Dar de data aceasta ceva a mers gresit. Probabil a apasat prea tare cu surubelnita… Contorul Geiger a inceput sa sune ca iesit din minti, apoi s-a oprit indicand faptul ca materialul a devenit periculos de radioactiv. Slotin s-a repezit inainte deslipind cele doua semi-sfere. Actiunea lui a salvat pe cei din laborator, dar dupa 9 zile el a murit.
Slotin era pe deplin constient de pericolul experimentului. Unul din cei care isi pierdusera viata in periculosul experiment fusese chiar asistentul sau.. Dar Slotin credea ca el insusi nu va pati nimic...

Multi oameni astazi vor sa prinda coada dragonului jucandu-se cu nebunii pacatoase despre care stiu ca sunt foarte periculoase. Raspunsul uzual este Stiu ce fac. Stiu ca e periculos. Dar imi place ce fac. Nu voi pati nimic daca voi continua un timp pe aceasta cale. Pot sa ma intorc oricand vreau! Oare?
 Leo Van Dolson, Semnele Timpului -  Decembrie 1963


Citat:  "If you come to the cross every morning, you never will get but one day's journey from the cross."--By Moody, Signs of the Times,
November 21, 1922



COMOARA
 Timp de 25 de ani, hobby-ul lui Fred Schwarzwander a fost colectiobarea de roci. In orice weekend el hoinarea si venea acasa cu noi esantioane pentru colectie. Dupa ce pivnita s-a umplut, a inceput sa faca o movila de pietre in curtea din spatele casei, movila care crestea tot mai mare, an de an.
 In anul 1950 a crescut interesul stiintei pentru mineralele radioactive. Geologul amator Fred Schwartzwander a cumparat un contor Geiger cu 100$, dupa luni de zile de economii cand lucra ca portar la un liceu.

 Cand a venit cu contorul acasa, scria revista Time, inconjura gramada de roci; imediat contorul incepu sa se zbata energic, si cand Fred localiza roca radioactiva si o scoase afara, nu a mai putut sa-si aminteasca unde o gasise. Timp de trei luni de zile colinda dealurile pana cand, intr-o duminica dupa amiaza, a descoperit locul de unde luase piatra. Aceea a fost o zi memorabila. Descoperise o mare sursa de uraniu. Dupa multe greutati transporta cateva tone de minereu pentru guvern, astfel ca rocile din spatele casei il facu mai bogat decat afr fi visat vreodata...
 E uimitor ca multe bogatii pot fi gasite chiar in apropierea noastra. Se spune ca primul diamant al minelor frenumite, Kimberley, au fost gasite chiar langa casa cuiva care a crezut ca este un simplu cristal.
 Nimeni nu are nevoie de un contor Geiger ca sa gaseasca cea mai mare comoara spirituala: Sfanta Scriptura!
 Prin ea, oamenii sunt condusi catre Stanca veacurilor, sursa puterii infinite si a bogatiei incalculabile, gratuita pentru toti!
 
Cu adevarat, norocosi sunt cei care descopera acest indrumator catre bogatiile vesnice!
Arthur S. Maxwell, Signs of the Times,
January 11, 1955.

CITAT: Alegerea, nu sansa deterrmina viitorul nostru vesnic” - Unknown,   Signs of the Times, June 21, 1955.



CUM IUBESTE DUMNEZEU
Am auzit povestea unui fiu de predicator care crescuse frumos, curat si moral. La varsta liceului insa, a decazut sub influenta unui ateu bun de gura. Admniratia sa pentru asa-numita stralucire a acestui om l-a incurajat sa se ia la intrecere cu eroul sau. Acasa a devenit posac, iritabil, inflexibil, dispretuindu-i pe parinti.
Intr-o noapte, cu inima impovarata, predicatorul pasi in camera fiului sau. Aerul mirosea greu... Acolo o gasi pe mama baiatului in genunchi langa patul lui, mangaindu-i parul, sarutandu-i fruntea, plangand... Printre lacrimi, spunea : « Nu ma lasa sa-l iubesc cand e treaz... »
Asa iubeste si Dumnezeu.
 Paul Harvey, These Times, August 1970.

CITAT: Daca tara noastra are nevoie de ceva, atunci este nevoie dupa un om care sa-L cunoasca pe Dumnezeu altfel decat din auzite.  Thomas Carlyle, These Times, October 1970.



CUM SE ROAGA O FETITA
Imi place povestea unei fetite de servitor. La o reuniune acasa la stapanul lor, se discuta impreuna cu pastorul despre  insemnatatea expresiei « Rugati-va fara incetare », cum se poate face acest lucru, se aduceau argumente teologice si practice. Fetita, auzind discutia a spus: Mi se pare destul de ciudat ca ei nu inteleg un lucru atat de simplu! Este ceea ce fac eu tot timpul!
 -Dar explica-ne cum faci tu! - a spus stapanul casei.
 -Uite, eu cand deschid ochii, dimineata, eu ma rog lui Dumnezeu sa-mi deschida ochii intelegerii... Cand ma scol si ma imbrac, ma rog Domnului Isus ca sa fiu imbracata in haina neprihanirii Sale... Cand aprind focul ma rog ca Duhul Sfant sa se aprinda in inima mea... Cand ma spal, ma rog pentru spalarea regeneratoare a Cuvantului lui Dumnezeu... Cand prepar micul dejun , ma rog ca sa pretuiesc Cuvantul Domnului mai mult decat o hrana fizica... si asa, toata ziua, eu gasesc in fiecare lucru pe care-l fac o chemare la rugaciune si imi indrept gandul spre Dumnezeu...
 By Llewellyn A. Wilcox, Signs of the Times, April 19, 1932.

Citat: Rugaciunea nu este un monolog, ci un dialog: glasul lui Dumnezeu care imi raspunde este partea cea mai importanta. A asculta glasul Lui este secretul asigurarii ca El va asculta si glasul meu. -By Andrew Murray, Signs of the Times, August 8, 1933.



CUM SE SCRIU IMNURILE - George Duffield
       Putini vorbitori stau fata in fata cu un auditoriu asa de numeros pe care l-a avut Dudley A. Tyng intr-o zi de martie 1858. Peste 5000 de oameni erau adunati in Jaynes Hall din Filadelfia, ca sa-l asculte pe iubitul lor predicator. Orasul a fost cuprins de o inviorare puternica. Avea un farmec deosebit si o atractie unica. Se parea ca stie sa gaseasca cuvintele  cele mai potrivite pentru a satisface sufletul infometat al ascultatorilor. Era asa de miscator si de convingator in pledoariile sale incat cucerea sute de oameni.
      Dar dupa 3 saptamani viata lui s-a stins. Orasul a fost socat cand a citit despre accidentul care i-a curmat viata. Era acasa la el, la Brookfield, langa Conshohocken, Pennsylvania. Intr-o zi, terminandu-si studiul, dorind sa plece repede de acasa, a aruncat o privire intr-un hambar unde un catar era folosit la utilajul de decojit cereale. In timp ce injuga animalul, hainele sale au fost prinse in masinarie, si bratul sau a fost prins si mutilat in chip groaznic. Chirurgii au incercat cu disperare sa-l salveze, recurgand la 3 amputatii, dar totul a fost zadarnic. Iubitul predicator a murit in cateva ore. Pana la stingerea sa a fost perfect lucid, iar cei de langa patul sau l-au auzit soptind: „Spuneti-le sa se ridice in picioare (sa fie gata) pentru Isus!” Era, fara indoiala, mesajul pe care-l dorea transmis prietenilor din orasul sau.
        Dar era in special o persoana cunoscuta pentru care aceste cuvinte au venit ca o provocare. George Duffield, pastor al celei de a cincea Biserici Presbiteriene din Filadelfia, era asociatul sau si colaborator apropiat. Dansul nu putea accepta ca unul dintre cei mai spirituali si mai consacrati pentru cauza Domnului sa paraseasca scena atat de repede... In timp ce asista la inmormantare, acele cuvinte ii framantau mintea. Cu cat mai mult se gandea la ele, cu atat mai imperative si mai mobilizatoare i se pareau. Daca prietenul sau ar fi fost inca in viata ar fi dorit sa-l intrebe daca ultimul sau mesaj ar putea fi preluat pentru memorial. Domnul Duffield nu era numai miscat de acele cuvinte, ci era pur si simplu inspirat...In duminica urmatoare, la predica din Biserica sa, Dl Duffield a predicat din Efeseni 6,14: „Stati gata!” In finalul predicii a citit o poezie pe care a scris-o, intitulata: „Stati gata, ridicati-va pentru Isus!”
         Probabil ca autorul nici n-a visat ca aceste versuri vor ajunge un mare imn. Este vorba de SDAH  618 - Stand ap! Stand up for Jesus!,( in cartea romaneasca 271, Sculati caci Domnul vine!)
         Aceste cuvinte erau ca un foc care a aprins sufletele oamenilor din  toata
tara. Cand autorul a facut o calatorie spre frontul din Virginia
, cativa ani mai tarziu, a fost profund impresionat cand mii de soldati cantau Stand up! Stand up for Jesus! Inspirand mult curaj si nobile hotarari, oriunde se canta, imnul a castigat in popularitate.
         By Vincent Edwards, These Times, May 1960.




CUNOSCUT DUPA CUM SE ROAGA
Este o frumoasa istorie a episcopului Simpson,  predicatorul cu "limba de argint" a Metodismului. Calatorea odata in Vest, pe spatele unui cal. Intr-o sambata noapte a ajuns intr-un satulet si in ziua urmatoare cauta Biserica.  Apropiindu-se de Biserica, l-a intalnit pe pastor, care l-a salutat pe "strain" si l-a intrebat, dupa obicei, de familie si despre afaceri. Episcopul i-a spus atunci ca este pastor metodist. Dar pastorul a fost sceptic si s-a temut sa-l puna sa predice. S-a hotarat insa sa-l testeze: "Il voi pune sa faca rugaciunea si daca o va face frumos, il voi pune sa vorbeasca!"...
 Serviciul divin a  inceput si strainul a fost pus sa se roage. A fost o rugaciune care niciodata nu a mai fost auzita in acea biserica rurala. Oamenii au fost asa de miscati incat au strigat: AMIN si ALELUIA! Convins acum ca strainul ar putea vorbi frumos, pastorul l-a invitat sa predice. In timp ce se ridica pentru a-l prezenta, pastorul si-a spus: "Doar mi-a spus ca-l cheama Simpson... Cred ca e de fapt marele nostru episcop Simpson! Da! Asa trebuie sa fie!"...
 Fara a-si verifica presupunerea, pastorul Bisericii locale spuse: "Fratilor, intre noi este nimeni altul decat marele nostru episcop Simpson. L-am cunoscut prin rugaciunea lui. Il vom cunoaste acum prin predica sa!"
Unknown, Signs of the Times, January 17, 1922.
Citat: "Daca vrei sa-ti pastrezi pacea mintii, pastreaz-o pentru tine insuti!"  Unknown, Signs of the Times, February 6, 1917.



DACA AS FI PASARE
Henry Van Dyke povesteste cum intr-o zi geroasa de iarna a incercat sa ajute pasarile care cautau cu disperare ceva de mancare prin gradina...  El le urmarea prin fereastra cum cautau prin zapada, dar din cauza frigului cu greu se puteau misca... Mila ii cuprinse inima. Cum sa le ajute? Atunci ii veni o idee. Sa le ademeneaca in casa. Deschise fereastra aseza un sir de boabe si firimituri de paine din gradina pana spre fereastra. Dar ele n-au vrut sa intre...
Merse afara si incerca sa le indemne sa intre, dar mai mult le-a speriat... „Oh, spuse el ca pentru sine, daca as fi pasare, atunci ele m-ar intelege, m-ar asculta si le-as putea salva!”...
Apoi,gandind la acest lucru, toata fiinta i se inviora si spuse: „O, Doamne, acum in sfarsit pot sa inteleg. Singura cale prin care ai putut salva oamnirea a fost sa devii om Tu Insusi si prin dragostea ta ne poti salva!”
T.R. Torkelson, 1968


Citat: „E bine sa gandesti bine; este sublim sa si actionezi bine!” Horace Mann 1909




DACA TREBUIE SA ADORM
O fetita trebuia sa mearga la spital pentru o foarte serioasa operatie. Cand au pus-o pe masa de operatie, chirurgul i-a spus: „Draga fetita, inainte de a te opera, trebuie sa te adormim!”
„O, daca trebuie sa adorm, spuse fetita, atunci trebuie sa-mi fac rugaciunea!”
Se cobora de pe masa de operatie, ingenunchie si spuse rugaciunea ei simpla. Cand termina, erau lacrimi in ochii celor din jur. „M-am rugat atunci pentru prima data dupa treizeci de ani”, spuse chirurgul mai tarziu.

O alta fetita, deupa ce-si termina rugaciunea de seara, inca ramase pe genunchi, o vreme... Mama, asteptand alaturi, a intebat-o de ce nu s-a ridicat imediat dupa rugaciune. „Am asteptat sa vad daca nu cumva are si Dumnezeu sa-mi spuna ceva!”
De multe ori Dumnezeu ar vrea sa ne comunice ceva, daca am fi dispusi sa ascultam!
James R. Webb, 1966

CITAT: Sa nu fii framantat daca nu ai calitati deosebite! Dumnezeu a facut milioane de fire de iarba acolo unde ar putea fi un copac! Pamantul nu este acoperit numai cu copaci, ci si cu iarba. Daca ai destul din calitatile acelea „mici” si „comune”, nu trebuie sa fii framantat daca nu esti un erou sau un sfant!
Henry Ward Beecher, 1966



DE CAT TIMP ESTI SALVAT
Intr-o zi de vara fierbinte, un tanar era in compartimentul unui tren cu un predicator care-si citea ziarul. Tanarul, recent convertit la crestinism privea pe fereastra contempland natura si incepu sa cante incetisor cantecul „Rascumparat! Ce mult imi place sa spun!” (In Rom: „In Domnul gasesc adapost”)
Cand ajunse la capatul primei strofe, predicatorul incepu sa fredoneze si el refrenul, si apoi spuse:
„Tinere, cu siguranta esti crestin!”
„Da, Domnule!” a venit raspunsul.
„De cat timp esti „rascumparat”, „salvat”?
„De peste 1900 de ani” spuse tanarul.
„Vreau sa spun, zise predicatorul, un pic incurcat, de cand esti mantuit tu, personal?”
„De peste 1900 ani!” spuse din nou tanarul.
Cu acest raspuns conversatia se incheie si predicatorul isi relua citirea ziarului.
Dar inainte de a cobora din tren, tanarul ii spuse:
„Scuzati-ma, domnule, nu am dorit sa apar inteligent cu raspunsul meu... Am vrut sa spun ca in urma cu peste 1900 de ani eu am fast mantuit de Isus, dar ca abia cu un an in urma am descoperit lucrul acesta!”

Niciodata nu au fost rostite cuvinte mai adevarate ca acestea despre mantuire. In urma cu 1900 de ani Domnul nostru a lucrat mantuirea noastra pe crucea de pe Calvar.
Kenneth J. Holland 1967

CITAT: Cand nu-ti ramane nimic altceva decat Dumnezeu, abia atunci devii constient ca El este suficient! Maude Royden, 1967



DESCOPERIND RUGACIUNEA
Exista o istorie miscatoare despre presedintele Martin Van Buren cand traversa vremuri  de criza. In plus fata de problemele de acasa si strainatate, a avut de luptat si cu nesupunerea in propriul cabinet. Trist si singur dupa decesul sotiei sale, a constatat ca fericirea personala era cu adevarat o problema. Intr-o dimineata, cuprins de descurajare, a spus fiului si norei sale ca simte epuizandu-se resursele omenesti, de aceea  el isi propune sa aleaga rugaciunea  ca resort sufletesc. Dl. Van Buren nu era un om care sa faca lucrurile pe jumatate. Cand el spunea ca are de gand sa se roage, el chiar asta voia sa faca. In fiecare zi aducea cu seriozitate planurile sale in rugaciune. El isi exprima o anumita nevoie, nu ca pe ceva foarte frumos de implinit, ci ca pe ceva implinit deja. Curand s-a putut observa o mare schimbare in el. Privirea ingrijorata si atitudinea pesimista au disparut. A devenit alert, increzator si bine dispus si astfel s-a intors la vechile  datorii cu un spirit adecvat,  care nu se mai lasa coplesit de cele din jur.
Acest spirit nu l-a  mai parasit niciodata. Cand era intrebat despre perioada rugaciunilor sale, dadea un raspuns neasteptat. El nu povestea cum i s-au implinit rugaciunile, ci spunea fericit: ”Am descoperit ca nu sunt singur!”.
Clarence Edwin Flynn, Martie 1952


CITAT: “Poate ca cea mai mare gresala a crestinilor este ca isi lasa religia pe raft, alaturi de cartile lor de cantari”.
Seth Parker, Iunie 1966



DIN DOI CARE VOR LUCRA LA MOARA
Un tanar morar din Suedia a fost convertit prin citirea Bibliei. Si devenind un "om nou" a refuzat sa mai traiasca vechea viata de pacat. Aceasta a suparat pe prietenul sau, Andrei Peterson, fiul proprietarului morii.
 Intr-o zi cand John era plecat, fiul morarului, Andrei, gasi Biblia si se hotari s-o distruga, considerand ca ea era cauza schimbarii prietenului sau.
 Inainte de a o arunca in apa care punea in miscarea roata morii, a deschis Biblia la intamplare si ochii sai cazura pe textul din Matei 24,41: "Din doi care vor lucra la moara, unul va fi luat, altul lasat..."  Privirea a fost foarte scurta, dar cuvintele au patruns  inima lui ca un fulger, si s-a trezit din nou ca citeste iar si iar. In loc sa mai arunce cartea, a dus-o inapoi in camera lui John, si cand acesta s-a intors acasa, l-a rugat sa-i arate si lui calea vietii.
 Selected, Signs of the  Times, December 7, 1937.

Citat:
"Un om care traieste cu dreptate si este drept are mai multa putere prin tacerea lui decat are altul prin cuvintele sale."

By Phillips Brooks, Signs of the Times, February 7, 1933.



DOAR PUTIN ARGINT
A fost odata un om bogat care a venit la un  rabin. Omul nu era  doar bogat ci si zgarcit. Standardele de valori erau pentru el construite pe bani. Rabinul observa lucrul acesta. El duse pe omul ce bogat in fata
unei ferestre si-l intreba: „Ce vezi?” Omul raspunse: „Vad multi  oameni mergind pe strada”.
 Rabinul spuse: „Asta e bine! Acum vino aici!” Si il conduse in fata unei mari oglinzi. „Acum spune.mi din nou ce vezi?” Omul spuse: „Ma vad pe mine insumi!”
 Rabinul spuse: „Fereastra este sticla si oglinda este tot sticla, dar este interesant ca numai putin argint s-a adaugat unei sticle ca sa nu mai vezi pe altcineva decat pe tine insuti!” Arthur L. Bietz, 1943

CITAT: Virtutea unui om trebuie masurata nu prin straduintele sale
extraordinare,  ci prin comportamentul de fiecare zi.”  Pascal, 1954




DOUA PORTOCALE
Dr. F.B.Meyer calatorea odata spre America, si predica pe vapor despre „Rugaciuni ascultate”. Un necredincios s-a apropiat de el dupa pranz si ii spuse: „Dr. Meyer, e nu cred nimic din ce ai spus!”
Dupa o mica discutie, dr. Meyer ii spuse: „Trebuie sa predic acum, nu mai am timp de discutie, dar vino la slujba, si vom continua dupa aceea!”
Cum mergeu pe punte, au vazut o sarmana femeie emigranta cu un sal pe cap, dormind. Necredinciosul baga mana in buzunar, apoi aseza linistit doua portocale in poala hainei ei. La intoarcere au vazut-o pe femeie mancand o portocala. Oprindu-se in fata ei, necredinciosul o intreba: „Maicuta, se pare ca te bucuri tare mult de portocala aceea!”
„Da, raspunse ea, nu-i asa ca Tatal meu e bun cu mine?”
„Tatal tau? Cu siguranta ca tatal tau nu mai traieste!”
„Ba da! Traieste! M-am imbolnavit si tare mult as fi dorit o portocala, asa ca mi-am ridicat ochii spre cer spre Tatal meu  ceresc si i-am cerut o portocala.
Si El mi-a trimis doua!...”
Moody Bible Institute, ST 4 ianuarie 1938


CITAT: Cel care nu a cunoscut adversitatea, nu cunoaste pe altii nici pe sine. Succesul continuu ne arata doar o parte a lumii.” Colton – ST 9 ianuarie 1901




DUMNEZEU E AICI
Un necredincios era pe moarte.
El chema pe fetita sa care plangea la capataiul sau si o ruga sa citeasca propozitia scrisa pe perete care era de fapt filosofia lui de viata: „Dumnezeu nu este nicaieri!” ( in engl: „God is nowhere”)
Fetita incepu sa citeasca, repetand si repetand ceea ce necredinciosul n-ar fi dorit sa auda, si efectul a fost pozitiv:
„Dumnezeu este acum aici!” (in engl. „God is now here!”)
Gresala copilului a condus la convertirea tatalui.
J.A.McMillan 1963

CITAT: „Din nou si din nou am fost ispitit sa abandonez lupta, dar imaginea Celui crucificat m-a facut sa ma intorc la datoriile mele!”  George Tyrrell, 1954



DUMNEZEU STA DE VEGHE
Cum de putea Isus sa doarma in mijlocul furtunii? Extenuarea fizica nu explica acest fapt. “Tu pazesti in pace pe cei a caror minte este in Tine: pentruca se incred in Tine”. Increderea este cel mai bun somnifer pentru nervii epuizati.
“Mama, a intrebat odata o fetita pusa sa doarma in intuneric si care se tea de intuneric, tu o sa stai treaza?”
„Nu, draga mea, mama trebuie sa mearga si ea la culcare!”
Dupa o clipa, fetita intreba din nou:
„Mama, Dumnezeu o sa stea treaz?”
„Da, draga mea, Dumnezeu o sa stea de veghe!”
„Bine, atunci daca Dumnezeu o sa stea de veghe, nu-mi mai este frica!” si intorcandu-se cu fata la perete, adormi repede.
Aceasta este lectia pe care o invatam de la Isus care dormea in plina furtuna. „Cel care te pazeste nu va dormita...”
Cel care invata aceasta odihna in mijlocul furtunilor  a gasit puterea de a purta o cruce!”

By Llewellyn A. Wilcox, Signs of the Times,January 12, 1932.
Citat: “Pacatul trebuie biruit nu atat prin mentinerea unei opozitii directe fata de el cat prin cultivarea unor principii opuse. Daca vrei sa starpesti buruienile din gradina ta, pune o samanta buna: daca terenul este ocupat, va fi mai putina nevoie de a munci cu sapa. Daca un om vrea sa stinga un foc, poate trudi cu mainile sale pana ce va fi ars mortal; singura cale este de a apela la un element opus: apa!”
 By Andrew Fuller,
Signs of the Times,
May 24, 1955.




DUMNEZEU TE PRIVESTE!
Biograful episcopului Watts-Ditchfield povesteste ca pe vremea cind acesta era copil, se alfa intr-o zi in casa unei batrine doamne, care i-a cerut sa citeasca de pe un tablou cuvintele: „Tu, Doamne, ma privesti...” apoi i-a spus: „Cand vei fi mare, oamenii ati vor spune ca Dumnezeu te urmareste totdeauna sa vada cand gresesti, ca sa te pedepseasca. N-as dori sa gandesti astfel, dar ia acasa acest tablou si aminteste-ti toata viata ca Dumnezeu te iubeste asa de mult incat nu-Si poate lua privirea de la tine!” (Ps 33,18-19) ST 1937
CITAT:O predica nu e un argument. O predica este o bucata de paine. Spurgeon – ST 1955



EMERSON SI ISUS
Ralph Waldo Emerson, filozoful american, a fost intrebat odata: "Domnule
Emerson, ce ai face daca Julius Caesar ar intra in camera aceasta deseara?”
    
Dl. Emerson raaspunse: "M-as ridica in picioare si l-as saluta ca pe unuldin cei mai mari cuceritori care au trait vreodata pe pamant!”
     "Ce ai face daca Solomon ar intra in aceasta camera?"
     "M-as aseza la picioarele lui ca sa invat ceva din intelepciunea lui."
     "Si ce ai face daca Isus Hristos ar intra?"
     El raspunse: "As ingenunchia inaintea Lui pentru ca El este Domnul si Mantuitorul meu!”
By John L. Shuler, Signs of the Times, March 17, 1942.

Citat:  "Mantuirea nu este o realizare omeneasca ci o oferta divina”
The Bible Champion, Signs of the Times, November 16, 1937.



FIUL RISIPITOR
Un artist caua un om care sa-l reprezinte pe fiul risipitor. Intr-o za intalnit un sarman cersetor si s-a gandit ca acesta ar fi omul potrivit. L-a intrebat si acesta a spus ca este de acord daca ar fi platit. Omul a venit in ziua stabilita, dar artistul nu l-a recunoscut.
-Ai facut o intelegere cu mine.
-Nu! Nu te-am vazut niciodata!
-Ba da! M-ai vazut si ai facut o intelegere cu mine.
-Nu cred! Poate e vorba de alt artist. Eu am facut o intelegere cu un cersetor pe care chiar acum il asteptam.
-Ei, da! Eu sunt!
-Tu esti cersetorul?
-Da!
-Dar ce ai facut?
-M-am gandit ca am nevoie de un costum nou de haine ca sa fiu pictat.
-Nu! Nu te vreau asa!

Daca vrei sa vii inaintea lui Dumnezeu, vino asa cum esti! Nu-ti pune haine noi ca si cum Dumnezeu te-ar aprecia pentru ganduri si dorinte bune (Ioan 3,3).
D.L.Moody, 1929

CITAT: Unii oameni pot spune: „Pot sa ma inchin lui Dumnezeu oricand si oriunde, deci nu am nevoie sa merg la Biserica!” Dar daca nu vei merge sa te inchini lui Dumnezeu la un timp anumit si intr-un loc anumit, curand nu te vei mai inchina nicicand si niciunde. (The Cross, 1929)



FIUL VOLUNTAR
Cu multi ani in urma pe cand corabiile marinarilor traversau marea, o corabie parasea Liverpool-ul. Totul a mers bine cateva zile, dar curand o furtuna si-a facut aparitia. Capitanul si toata echipa au luptat din rasputeri, dar vasul a inceput sa se scufunde.
Teama i-a cuprins pe toti, un fior patrundea prin vene si muschi, la gandul mortii in adancurile marii. In zadar scrutau orizontul spre a vedea alta corabie care sa-i ajute, si in final l-au cautat pe capitan.
„Apa intra incet, dar depaseste totusi eforturile noastre de a o scoate. Exista o cale de salvare, dar n-am indraznit pana acum sa v-o fac cunoscuta. Asa cum stiti, vasul nostru ia apa iar pompele sunt incapabile sa scoata apa iar viata noastra e in pericol. Gaura se pare ca nu este prea larga, citiva centimetri, ca mana unui om..”
Capitanul se opri si repeta acest lucru foarte rar: „Ca mana unui om! Daca cineva dintre voi ar merge jos, in apa, si si-ar baga mana si bratul in gaura, poate el si-ar pierde viata, dar ii poate salva pe toti ceilalti. Este vreun voluntar?”
Soarele stralucea puternic pe punte, printr-o deschizatura a norilor pe cand cineva iesi din multimea adunata la bord.
„Eu voi merge, domule capitan!” spuse el constient ca isi pronuntase sentinta la moarte dar nu era nici un pic de teama pe fata lui.
„Tu?” striga capitanul cu fata alba ca varul.. Si marinarul raspunse: „DA!”
Statau fata in fata batranul si tanarul, tata si fiul...
Lacrimi se ivira in ochii tatalui si fara sfiala le permise sa se reverse pe obraji. Se indrepta de spate apoi, scoase sapca si imbratisand si sarutandu-si fiul, spuse: „Fiul meu, fiul meu... Mergi si Dumnezeu sa fie cu tine!”
Cu toti au urmarit pe tanar cum se arunca in apa adanca. Cateva ore mai tarziu, ajunsi in siguranta in port, l-au gasit cu bratul in gaura vaporului...
Asa vom fi si noi in siguranta, in portul slavei,cand vom vedea pe Fiul lui Dumnezeu care S-a jertfit pe Sine Insusi pentru omenirea pierduta.
J.L.Tucker 1939

CITAT: Nu marile talente ne fac fericiti. Darurile cele mici, cele comune, cele universale; sanatatea, faptul ca putem vedea rasaritul soarelui, aerul curat, un prieten bun, amabilitatea, poate un cuvant, un zambet, o privire; acestea si nu vreo binecuvantare foarte rara pe care Dumnezeu  ne-ar oferi-o ca sa ne faca fericiti.
G.H.Morrison 1939




FRATELE NAUFRAGIAT
 Un mic vaporas naufragiase pe coasta Irlandei. Echipa de salvare a venit si a scos din apa tot ce s-a putut, si cand era pe punctul de a parasi vasul naufragiat, au privit inapoi si au vazut pe un om care se tinea de o verga pe care echipa de salvare n-o observase. Cineva a intrebat: Sa mergem sa-l salvam? Altii insa au spus: Nu, nu putem merge... Am putea fi prinsi intre stanci de catre furia valurilor si am putea pieri cu totii... Mai bine sa moara unul decat sa moara toti...”
 Dupa ce au acostat, un tanar a spus: Daca cineva merge cu mine, eu as merge sa-l salvez pe omul acela. Mama tanarului era acolo. Ea si-a pus bratul in jurul gatului fiului ei si a spus: Nu te duce! Stai cu mama ta! tatal tau a fost marinar si s-a pierdut pe mare... Fratele tau William a plecat pe ocean acum cativa ani  si stii ca nu am mai auzit nimic despre el... Si acum daca si tu pleci, si vei muri, eu voi ramane singura...  Dar tanarul acela si-a sarutat mama si a spus: Mama, eu ma duc sa salvez pe omul acela!
 Apoi, impreuna cu un voluntar, a luat o barca, si au plecat prin intuneric, prin ceata, si prin urletul valurilor. Oamenii de pe tarm au asteptat indelung urmarind barca. Dupa un timp au vazut barca venind si cand era suficient de aproape, au intrebat: „L-ati salvat pe omul acela?”... Tanarul a strigat: „Da, l-am salvat, si spuneti-i mamei mele ca l-am salvat de fapt pe fratele meu, William!”...
 Tanarul plecase si il gasise pe fratele lui. Aceasta este lucrarea mea si a ta. Sunt multi frati William naufragiati. Sa ne ajute Dumnezeu sa-i salvam si sa-i aducem in siguranta in paradisul odihnei vesnice.
 Georger B. Thompson, Signs of the Times, 19 Iunie 1917

 Citat: Niciodata nu ai cum sa-ti dai seama de puterea lui Dumnezeu pana ce nu incerci imposibilul! (F. B. Meyer, Signs of the Times, August 1986.)



DE CE-I ESTE FRICA UNUI CEZAR
Cu secole in urma, un general roman L-a primit pe Isus Hristos ca Mantuitor, si a fost chemat inaintea Cezarului. Cezar i-a cerut sa renunte la credinta lui si sa se intoarca la paganism. Generalul refuza.
„Te voi alunga de pe teritoriul imperiului Roman!” spuse Cezar!
„Dar nu ma poti  alunga de la Hristos, raspunse generalul, caci El mi-a promis ca niciodata nu ma va parasi si nu ma va uita!”
„Iti voi confisca toate averile!”
„Comoara mea este in cer, si nici chiar tu, Imparate, nu te poti atinge de ea!”
„Iti voi lua viata! Ce mai poti sa spui?”
„Viata mea este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu, raspunse generalul, si este departe de a fi atinsa de executorii mei!”
Si acel general a fost in siguranta! Chiar lui Cezar i-a fost frica sa se atinga  de el.
Leonard C. Lee, Semnele Timpului – 21 februarie 1956

CITAT: „A trai in dreptate  cere mai multa vigilenta decat a muri cu capul sus!”- Arthur Geddes, Semnele Timpului, 2 martie 1954



FRIPTURA
Un ateu si un cleric stateau la aceeasi masa asteptand meniul comandat. Privind la tovarasul sau, ateul spuse:
“Sunteti preot, nu-i asa?”
“Da Domnnule, sunt in sluja Domnului!”
”Da, v-am cunoscut dupa haine! Dvs. predicati Biblia, nu-i asa?”
“Da, bineinteles!”
“Spuneti-mi, nu-i asa ca exista in Biblie o multime de lucruri pe care nu le intelegeti?”
“Da, sunt unele lucruri!”
“Si…? Ce faceti in aceasta situatie?”
“Ce fac? Foarte simplu, prietene! Fac ceea ce facem noi acum cu aceasta friptura. Cand gasesc un os, il asez frumos pe marginea farfuriei, si ma bucur de ceea ce se
poate manca, lasadu-i in pace pe cei care insista cu inversunare sa crantane oasele…”
Atunci ateul se ridica si iesi ca sa fumeze…

Quote: "Oak has given place to willow; everybody has grown limp. Out of the
generality of limpness has come an admiration of it. A man cannot speak a
plain word without being accused of bitterness; and if he denounces an
error, he is narrow-minded; for all must join the universal admiration
society, or be placed under the ban, and howled down."--
By Charles Spurgeon,
Signs of the Times,
January 24, 1922.




GARIBALDIIntr-o seara, pe cand Garibaldi, marele eliberator al Italiei se intorcea acasa, a intalnit un cioban care se plangea ca a pierdut un miel… Imediat, generalul Garibaldi a ordonat o expeditie si multi soldati l-au ajutat in cautare, dar fara nici un succes. In final soldatii au fost trimisi la culcare. Dimineata, intendentul lui Garibaldi a venit sa-l trezeasca, si ce sa vezi? Dormea impreuna cu mielul atat de mult cautat sub patura lui. Generalul nu se culcase decat noaptea tarziu, dupa ce a gasit mielul pierdut. Tot asa, Marele nostru Pastor nu inceteaza cautarea celui pierdut, chiar daca altii renunta si cad in disperare...
CITAT: „Priveste, gandeste, memoreaza sau fa ceva frumos in fiecare zi!”  ALICE FREEMAN PALMER, Semnele Timpului -    16 aug 1910



HENRY FORD
Henri Ford, odata, a spus ca darul de a incuraja pe altii este unul din cele mai nobile daruri pe care le putem avea in viata. El cunostea puterea incurajarii. A invatat-o pe cand era tanar.
Memorabila a fost ziua cand, la inceputul carierea sale, a desenat lui Thomas A. Edison, motorul pe care recent il construise. Tanarul Edison a indurat multa critica si ridicularizare pentru ca majoritatea specialistilor in mecanica de atunci erau convinsi ca propulsia electrica era viitorul masinilor.
Dar intr-o seara, Ford lua cina intr-un loc unde era prezent si Thomas A. Edison. Ford incepu sa explice motorul sau unui om care era aproape de el. Observa insa ca la cateva scaune mai incolo era Edison care asculta... La sfarsit, acesta veni mai aproape si ceru tanarului inventator sa faca un desen.
Cand schita a fost gata, Edison o studie cu atentie, apoi deodata lovi cu pumnul in masa: „Tinere, asta e o treaba buna! Bravo!”
Dupa multi ani, Ford isi amintea ca pumnul acea lovit in masa a fost de mare pret pentru el. Kenneth J. Holland, Signs of the Times, February 1991.
“Daca ai privirea spre o  directie gresita, Dumnezeu ti-a dat posibilitatea sa-ti intorci capul!” Kenneth J. Holland 1991



HENRY FORD
Se povesteste ca un tanar lucra sub capota Ford-ului sau, incercand zadarnic sa-l faca sa porneasca. Dupa mult timp de truda fara rezultat, un automobil luxos opri langa el. Un om bine imbracat veni langa dansul, si vazandu-l in dificultate, spuse ca e mecanic, si ar putea face o mica ajustare la sincronizarea motorului. Nu prea convins, tanarul a fost totusi de acord. Dupa ce mecanicul isi facu treaba, spuse: „Acum masina dvs. poate sa porneasca!” Cu o singua rotire de manivela, motorul porni ca nou. Surprins ca acest mecanic se pricepe atat de bine la motoare, spuse: „Cum de ai stiut exact ce trebuie pentru ca masina mea sa porneasca?” Calm, omul raspunse: „ Eu sunt Henry Ford. Eu am facut masina dvs. Eu stiu totul despre cum functioneaza!”
Este cineva care stie totul despre noi si despre cum functioneaza fiintele noastre, pentru ca El ne-a creat.
Billy Graham, Semnele Timpului, 15 Decembrie, 1953.




HRISTOS RASTIGNIT
La terminarea unui serviciu divin, un domn s-a apropiat de Dr. D.M.Stearns ca sa-l critice: “Nu-mi place modul dvs. de a predica. Nu-mi place toata aceasta vorbarie despre cum Hristos a murit pentru cei pierduti. In loc de a predica despre moartea Lui pe cruce, ar fi mai bine sa fiti la moda, si sa predicati despre Isus ca Invatatorul si exemplul nostru”.
Dr.Stearns spuse:”Ati fi dispus sa-L urmati pe El daca as predica despre Hristos, marele nostru exemplu?”
“Da – spuse omul. Voi calca pe urmele Lui!”
“Bine: sa vedem care ar fi primul pas! Este in 1 Petru 2,22 “El n-a pacatuit!” Poti face acest primn pas?”
Criticul evident confuz, spuse: “Nu! Eu pacatuiesc! Trebuie sa recunosc!”
“Foarte bine – spuse dl Stearns.  Prima nevoie pe care o avem nu este un Hristos exemplu ci un Hristos Mantuitor. Si aceasta este nevoie fiecarui om, pentru ca toti “ratacim ca niste oi”…

 By Theodore Carcich, Signs of the
Times, July 1970.

Citat: Daca vrei sa fii sfant (holy), trebuie sa-i slujesti lui Hristos in intregime (wholly). (In engleza un joc de cuvinte)



IERTAT
Se cunoaste istoria vietii unui doctor care a trait in Scotia cu mult timp in urma. Evlavia lui era la fel de bine cunoscuta ca si calitatile sale profesionale. Cand i-au fost examinate fisele pacientilor, dupa moartea sa, pe unele era scris cu cerneala rosie: "Iertat! Prea sarac pentru a plati!"
 Sotia lui, care avea un alt caracter a spus: "Aceste debite trebuie platite!" Prin urmare a apelat la instanta de judecata.
 Judecatorul insa i-a spus: "Acest scris rosu este al sotului dvs.?"  - Da! A raspuns ea.
 "Atunci, a zis judecatorul, nu este nici un tribunal pe pamant care sa oblige la plata banilor acolo unde el a scris "Iertat!"

 Cand vine vremea judecatii in tribunalul ceresc, si cand cartile sunt deschise, va fi de o inestimabila valoare si de o importanta vesnica ca Marele Medic si Mantuitor sa fi scris in dreptul nostru, cu penita divina inmuiata in sangele Sau: Iertat! Prea sarac pentru a plati!"
By George W. Wells,
Signs of the Times,
January 10, 1922.

Citat:
"Nu-ti arunca poverile pentru a le ridica din nou, ci aseaza-le la picioarele lui Isus si lasa-le acolo! Apoi poti sa mergi liber si cantand de bucurie slavindu-L pe Marele Purtator de poveri!"
Spurgeon, Semnele Timpului 8 sept 1942
 



IN MINTEA TA
Un pastor tanar care nu avea o Biserica in primire, l-a rugat odata pe dr. Parker sa incerce a gasi motivul dificultatii sale. El era pregatit,  studios, bine informat, binevoitor sa lucreze, dar nici o Biserica nu-l voia. Atunci l-a rugat pe dr. Parker sa-i asculte o predica: cea mai buna predica a lui... La sfarsitul exercitiului, dr. Parker isi rosti verdictul. Era scurt, incisiv: „Acum stiu! Timp de jumatate de ora nu ai cautat sa lucrezi ceva in mintea mea, ci in mintea ta! Asta e deficienta!” 1918,
Citat: „Exista un singur fapt pe care cineva poate sa-l aduca in fata oricarui argument al necredintei: ca nimeni, niciodata, nu s-a lasat de crestinism pe patul de moarte!” Hannah More, 1918



IOAN GURA DE AUR
Ioan Gura de Aur a fost unul din  marii parinti ai Bisericii de Rasarit. El s-a nascut in anul 347 d. Hr. Istoria spune cum in anii tineretii sale  a fost adus in fata imparatului spre a da socoteala de credinta lui.
 "Daca vei continua s fii crestin, a spus imparatul, te voi izgoni de pe pamantul tatalui tau!"
 Raspunsul lui Ioan a fost respectuos: Maiestatea voastra, nu vei putea sa faci lucrul acesta, deoarece intregul pamant este al Tatalui meu. Nu ai unde sa ma alungi!"...
 "Atunci am sa-ti iau toata averea" spuse imparatul.
 "Nici asta nu poti sa faci, spuse Chrysostom, averea mea este in ceruri!"
 "Am sa te trimit intr-un loc unde nu vei avea nici un prieten cu care sa vorbesti" spuse imparatul.
 "Nu poti sa faci nici acest lucru, caci eu am un Prieten care mi-este mai mult ca un frate. Il voi avea pe El, pe Isus Hristos langa mine oriunde!"
 In sfarsit, imparatul spuse: "Iti voi lua viata!"
 La aceasta, Chrysostom raspunse: "Nu poti sa-mi iei viata, deoarece viata mea este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu!"
 Nu era incapatanare din partea lui Ioan Gura de Aur. Era credinta, credinta lui Isus care va caracteriza si pe ultimii martori ai Bisericii lui Dumnezeu de pe pamant.
Apoc 14,12. Astazi avem nevoie de o asa credinta.

By Roy Allan Anderson, Signs of  the Times, March 1970.
Citat:
"Nimic nu pune pe un om atat de departe de atingerea lui Satana, ca umilinta" By  George Whitefield, Signs of the Times, April 1970.



JOHN SMITH
Un om sarman fusese recrutat in razboiul civil. Avea sotie si 6 copii, care, bineinteles, ii erau asa de dragi!... Ceea ce facea situatia mai grava era ca sotia lui era bolnava de o buna bucata de vreme. Copiii nu erau destul de mari ca sa ingrijeasca de mama lor si nici sa se ocupe de gospodarie.Aceasta familie avea un vecin care le era un bun prieten. Timp de multi ani se atasase de ei, adesea petreceau serile impreuna si se ajutau la lucru.În dimineata in care omul trebuia sa-si paraseasca familia, statea la masa cu sotia si copiii, vorbind despre viitor. De fapt, plangeau... Chiar si copiii intrasera in simtamintele parintilor lor. Sotia spunea: „O, sotule drag, nu te voi mai vedea niciodata! Simt ca daca pleci la razboi, aceasta e ultima data cand mai stam la masa impreuna! Ce se va intampla cu sarmanii nostri copii, fara tata?”Omul incerca sa-si incurajeze sotia, si s-o asigure ca se va intoarce curand.
« Cand ma voi i ntoarce, totul va fi bine si vom trai fericiti multi ani de zile! »
Pe cand stateau la masa si vorbeau despre necazurile lor, vecinul lor intra in curte cu caruta, de care era agatata o vaca, si deschise cusca din caruta in care avea pasari de curte.
Apoi intra in casa si spuse:„John, cand trebuie sa te prezinti la oaste?”„Trebuie sa ajung azi, la amiaza!”„Vrei sa-mi arati hartia?”John i-o dadu, vecinul o privi o clipa, apoi o puse in buzunarul sau si spuse: „John, am de gand sa ma prezint in locul tau! Voi semna in registru cu numele tau! Am de gand sa fiu John Smith in armata. Am adus vaca in ocolul tau si am adus si pasarile de curte. Daca nu ma intorc, vor fi ale voastre! Nu pot sa te vad despartit de familie, sa lasi sotia bolnava si copiii fara ajutor, iar eu care nu am sotie si copii care sa se i ngrijoreze de soarta mea, sa stau acasa!...”Astfel, omul pleca in armata. S-a inrolat cu numele „John Smith. In fiecare dimineata spunea „prezent” cand era strigat numele lui John. Pe front a fost impuscat. Acest om si-a dat viata in locul lui John Smith. A murit pentru ca John sa traiasca! Este exact ce a facut Isus pentru noi toti. H.Evans 1917
CITAT:Este cea mai mare gresala sa nu faci nimic, deoarece de fapt poti sa faci chiar si putin!  Necunoscut, 1942.


 JURNAL
Un octogenar a pastrat un jurnal detaliat despre cum si-a petrecut zilele, si a dorit intr-o zi sa faca un total. Iata rezultatul: In timpul vietii sale a dormit 26 de ani, a muncit 21 de ani, s-a barbierit 228 de zile, si 140 de zile platind taxe. Si-a mustrat copii timp de 26 de zile, si 2 zile strigand la caini. Numai 26 de zile si le-a petrecut razand.
 Un salariat i-a spus sefului: „Ia te uita, dumneata ai petrecut o treime din viata dormind, o treime muncind, o alta treime de timp liber, si acum vrei un concediu de 3 saptamani!
 O diagrama arata ca in timpul unei vieti de 70 de ani, o persoana petrece 9 ani distrandu-se, 6 ani mancand, si 6 ani calatorind. Din nefericire, doar un singur an este consacrat religiei. Dumnezeu doreste sa-I consacram cel putin 10 ani, adica o zi din cele 7, caci asa spune porunca a patra: „Sase zile sa lucrezi si sa-ti faci tot lucrul tau, dar ziua a saptea este Sabatul Domnului Dumnezeului tau!”
 J. O. Iversen, Signs of the Times, February 1962

Citat: „Daca din 31.200 de fagaduinte care ar fi in Scriptura, ar lipsi 31.199, tot ar mai exista suficienta mangaiere, putere, bogatie, lumina si muzica intr-unul singur: „Iata, eu sunt cu tine totdeauna”, care sa  alunge orice deprimare, orice teama, orice lipsa, orice descurajare, din inima peregrinului care calatoreste spre ceruri”.
Julius L. Tucker, Signs of the Times, January 20, 1942.



LUI...
Ea era foarte batrana si se stingea incet din viata... Memoria slabea si ii facea feste. Fusese obisnuita, ore intregi, sa se delecteze repetand textele preferate din Scriptura. Acum multe din ele nu-i mai revenau in minte. In final, de unul singur iti mai amintea: „..cãci stiu in cine am crezut. Si sunt incredintat ca El are putere sã pazeascã ce I-am incredintat pana in ziua aceea.”
Mereu si mereu repeta acest text cu staruinta, pana cand, intr-o zi, s-a redus la o singura fraza: „ce i-am incredintat Lui”...
Si, luptandu-se din rasputeri ca sa nu piarda din memorie si aceasta fraza, o repeta mereu si mereu.
Dar curand sosira si ultimele clipe... Familia era adunata la capataiul ei, iar ea era constienta de faptul ca iti incheie viata; iti aduna toate puterile ca sa recite inca o data marturisirea ei de credinta. Textul ii pierise din minte. Cu exceptia unui singur cuvant: „...Lui... Lui...”
Dar in acest cuvant, ea avea totul, pentru ca El este Cuvantul, Alfa si Omega, primul si ultimul”...
By Llewellyn A. Wilcox, Signs of the Times, January 5, 1932
.

Citat: „Calea uitarii de sine este calea preocuparii pentru altii” Unknown, Signs of the Times,
January 23, 1917.




MANA LUI E MAI MARE
Dumnezeu este plin de generozitate!
Iata o parabola:
Un baietel a venit cu mama lui la un magazin din cartier. Era anotimpul cireselor. Vanzatorul spuse copilului ca poate sa ia o mana de cirese din cosurile de la tejghea. Baiatul ezita, si de aceeea, vanzatorul lua el insusi o mana plina de cirese si le puse in palmele deschise ale baiatului...
Mama l-a intrebat mai tarziu: „Fiule, de ce nu ai luat cirese atunci cand ti-au fost oferite?”
„Pentru ca mana lui este mai mare decat a mea!” a fost raspunsul rapid si intelept al copilului...
Necunoscut, 1987

CITAT: Uita de tine insusi pentru altii, si altii nu te vor uita niciodata!” – Defender, 1954



MESAJ DE LA DUMNEZEU
Un om de afaceri crestin a primit intr-o zi vizita unui slujbas bisericesc, care ii spuse ca pentru realizarea unui oarecare proiect ar fi excelent daca ar putea contribui si el cu ceva... Binevoitor, omul completa un CEC de 100$ si-l inmana vizitatorului.
In acel moment faxul dadu semne ca intra un mesaj, pe care il citi imediat si pe fata ii aparu o intristare profunda. El spuse:
„Mi se comunica faptul ca unul din vapoarele mele a naufragiat si incarcatura s-a pierdut in intregime. Trebuie sa va scriu un alt CEC...”
Vizitatorul spuse ca intelege situatia si-i inapoie CEC-ul iar omul de afaceri completa un alt CEC pe care il inmana vizitatorului. Acesta il lua si-l citi si ramase inmarmurit.
„Nati facut o gresala?
Ati scris 300$!”
„Nu, spuse omul de afaceri. Nu am gresit.
Faxul acesta este de fapt un mesaj de la Dumnezeu care a venit exact la timp ca sa-mi spuna: Nu va strangeti comori pe pamint!”...
Church Chimes, Febr. 1962

CITAT:Credinta este darul lui Dumnezeu. La fel este aerul, dar aerul trebuie respirat; la fel este painea, dar painea trebuie s-o mananci; la fel este apa, dar apa trebuie s-o bei; Unii oameni asteapta un simtamant miraculos, dar nu aceasta este credinta. „Credinta vine in urma auzirii si auzirea vine din Cuvantul lui Dumnezeu” Nu trebuie sa stau si sa astept ca credinta sa vina pe furis asupra mea cu o senzatie nemaiintalnita, ci trebuie sa iau Cuvantul lui Dumnezeu. Nu poti sa crezi pana nu ai ceva de crezut. Deci luati Biblia asa cum este ea si conformati-va ei!” Moody, 1962.



MORT INTRE DOUA CAPITE
A fost odata un cal flamand care statea intre doua capite de fan. Cand era gata sa muste dintr-o capita, venea dinspre cealalta un miros de trifoi asa de ispititor ca-l facea sa se intoarca spre trifoi. Dar inainte de a se atinge de trifoi, o mireasma asa de imbietoare venea din cealalta parte incat iarasi se intorcea, pana cand, lihnit de foame, muri intre cele doua capite de fan.
Nehotararea inseamna moarte. De ce trecem prin viata schiopatand de ambele picioare?  De ce sa nu spunem ca Iosua: „Eu si casa mea vom sluji Domnului!”
?
By Owen A. Troy, Signs of the Times,
January 24, 1922.

Citat: „Cel mai bun remediu pentru o biserica bolnava este o dieta misionara. - Unknown, Signs of the Times, October 9, 1917.



NU ABANDONATI!
 Un tanar crestin povestea ce i s-a intamplat in razboi.
Impreuna cu camarazii sai fusese despartit de corpul principal al trepelor. Urmariti de inamic zile in sir, hrana si apa li se terminase. Stiind aceasta, inamicul trimitea cate un mesager din cand in cand, sugerandu-le ca ar fi mai intelept sa se predea...
 Intr-o noapte s-au sfatuit si s-au hotarat sa se roage lui Dumnezeu pentru ajutor, apoi au tras ultimul lor glonte in aer, ca un semnal pentru trupele de care fusesera despartiti. Singurul lucru pe care-l aveau acum de facut era sa astepte. Dimineata, au auzit deodata zgomotul unui motor. Era un avion care zbura pe deasupra lor, parasutand pachete cu hrana si apa. Intr-unul din pachete era o foaie pe care scria : « Nu abandonati ! Venim ! »
 Cateva zile la randul avionul a venit si a adus hrana si apa cu mesajul “Tineti-o asa!” Dupa aceea, intr-o zi au sosit batalioanele de artilerie si infanterie si au fost salvati.
 Noi de asemenea suntem urmariti de inamic. Cand suntem incercati el ne sopteste : « Mai bine predati-va ! De ce nu renuntati ?... Lupta voastra e fara speranta ! »
 Dar cand diavolul spune: “Predati-va!”, Dumnezeu ne trimite un mesaj de speranta:”Nu renuntati! Eu vin curand!”
C.L.Padock 1937

CITAT: “Priviri amabile, cuvinte amabile si calde strangeri de mana, acestea sunt mijloace ale harului cand oamenii sunt in lupta cu dusmani nevazuti.” John Hall 1900



NU AM CASTIGAT NICI UN  BAN
In urma cu 20 de ani, un doctor tanar, descurajat, a primit vizita tatalui sau care venea din satul sau.
„Ei, fiule, cum iti merge?”
„Nu-mi merge deloc... nu pot sa fac nimic!” a fost raspunsul sau.
Entuziasmul tatalui se stinse, dar ii vorfbi in continuare despre curaj si rabdare si perseverenta. Mai tarziu, in acea zi merse cu fiul sau la un dispensar gratuit, unde doctorul lucra fara a fi platit, si unde lucra o ora sau chiar mai mult pe zi.
Tatal era ca un spectator in timp ce 25 de sarmani nefericiti primeau ajutor. Doctorul era asa de absorbit in munca lui incat uita de tatal sau care-l vizita si dupa ce cu greu, ultimul pacient parasi dispensarul, tatal ii spuse:
„Mi-ai spus ca nu poti face nimic! Dar eu daca as putea ajuta 25 de oameni intr-o luna, asa cum ai facut tu intr-o singura dimineata, as multumi lui Dumnezeu ca viata mea este folositoare!”
„Da, dar nu am castigat nici un ban!” spuse fiul.„Banii, banii! Ce pot fi banii in comparatie cu ajutorul pe care-l poti da oamenilor? Nu te mai gandi la bani, fa-ti treaba tot la fel in fiecare zi si eu am sa merg la ferma si voi munci cu bucurie pentru tine ca sa te sustin, atata cat voi trai, si voi dormi in fiecare noapte cu bucurie ca am ajutat pe oamenii pentru care lucrezi tu!”
24 aperili 1901

CITAT:”Lucrul cel mai important in lupta vietii si a serviciului este rugaciunea”. 1 Mai 1923



NU AM PIERDUT SPERANTA
Cand marele explorator Shackleton era in cautarea Polului Sud, fusese nevoit sa se retraga si de asemenea, constrans sa abandoneze pe unii din tovarasii sau pe Insula Elephant, dar promisese ca se va intoarce dupa ei.
Iata-l acum venind din nou dupa oamenii sai, dar a descoperit ca intre el si insula era o mare de gheata. Ce era de facut? Promisese si trebuia sa se tina de cuvant!...
A incercat sa ajunga la ei, dar era imposibil. A incercat din nou si din nou, dar fara succes.
Dincolo de gheata era tovarasii sai care aveau incredere in el. Stia si ca nu aveau decat putine alimente. In acel timp al anului era o nebunie sa speri intr-o schimbare favorabila a vremii si i s-a spus ca nu era absolut nici o  speranta ca micuta sa ambarcatiune „Yalcho” sa treaca de bariera de gheata spre insula Elephant...
El nu putea sa stea inactiv. Trebuia sa ajuunga la ei, astfel ca cu riscul de a-si pierde vasul si viata echipei sale, patrunse spre insula, pe acolo pe unde, in mnod neasteptat era o deschizatura in gheata. S-a grabit, a salvat pe oameni, si intr-o ora era inapoi cu toti la bord. Daca ar fi intarziat cateva minute, vasul le-ar fi fost distrus printre blocurile de gheata care se inchideau.
Cand a fost sigur ca orice pericol era inlaturat si tensiunea disparuse, Shakleton spuse: „Ei bine, sunteti bine imbracati si gata de drum, nu-i asa?”
„DA! a venit raspunsul, noi nu ne-am pierdut speranta. Am stiut ca vei veni dupa noi chiar daca circumstantele au fost nefavorabile. Ne-ai promis si te-am asteptat! Asa ca in fiecare dimineata ne strangeam bagajele ca sa fim gata!”
Iar acum ei erau in  siguranta, in drum spre casa, fericiti ca momentul intalnirii nu i-a gasit nepregatiti.
Cand Isus a plecat din lumea aceasta ne-a lasat o fagaduinta speciala in Ioan 14,1-4.
Si El nu-si va calca promisiunea!
Charles L. Paddock 1932

CITAT: „Satana este piratul care navigheaza pe ape calde”
Necunoscut – 1917



NU POT STA DEGEABA
Dupa prima zi groaznica a bataliei de la Fredericksburg, din
Virginia, sute de soldati ai Uniunii zaceau raniti si sangerand. Focul
artileriei din noaptea aceea si din prima parte a zilei urmatoare a impiedicat ajutorul necesar pentru ei. Agonizand, strigau continuu: „Apa! Apa!” In cele din urma, un sergent sudist, Richard Kirkland, plin de dragoste de viata, s-a grabit sa mearga la generalul Kershaw spunindu-i: „Generale eu nu mai pot sta degeaba! Sarmanele suflete se roaga si striga zi si noapte, si nu mai post suporta! Iti cer permisiunea sa merg si sa le duc apa!”
 „Dar tu stii ca  in momentul acela vei fi vazut de inamic si poti fi impuscat?”
 „Da, domnule, stiu, dar ca sa-i ajut pe nenorociti sunt gata sa-mi asum riscul!”
 Generalul a ezitat un timp, apoi spuse, cu inima plina de simpatie pentru soldatii suferinzi; „Kirkland, stiu ca te trimit la moarte, dar nu pot sa ma impotrivesc cererii tale. De aceea sper ca Dumnezeu sa te pazeasca! Du-te!”
 Astfel ca viteazul soldat lua o cantitate de apa, pasi pe bastioane si isi incepu munca sa de caritate crestina. Pretutindeni era asteptat cu ochi lacrimati, el ingenunchea si le dadea apa sa bea. Misiunea lui a fost inteleasa si nici un foc nu s-a auzit. Ora dupa ora fiecare om era ajutat cu apa sau era acoperit cu mantaua sau cu o patura, cu gingasia unei mame.
 Tot la fel si in viata de toate zilele, multe suflete sunt ranita si pe moarte din cauza grozavelor efecte ale pacatului. Ei sunt insetati dupa apa vietii, si nimeni nu le vine in ajutor. Hristos a fost singurul care a pasit peste bastioanele cerului si a coborat asumandu-si un mare risc pe cruce, ca sa-i salveze din pacatele lor si sa le dea apa vietii vesnice.
 John W. Halliday 1948

CITAT: „Fiecare om are regretele sale ascunse, pe care lumea nu le cunoaste,  si adesea noi numim pe un om rece cand de fapt este doar trist” Henry W. Longfellow, 1950



NU-I   ASA?
 Nu-i asa ca ai timp sa stai linistit sa citesti ziarul (sau TV?) timp de o ora sau mai mult in fiecare zi, si ca nu gasesti timp sa citesti Biblia?
Nu-i asa ca gasesti timpul necesar pentru concert, pentru discoteca sau pentru literatura, si ca  nu ai timp pentru a merge la o adunare misionara sau la o Casa de rugaciune?
Nu-i asa ca ai timp ca sa stai de vorba despre problemele zilei, interne si internationale, si ca nu ai timp sa vorbesti oamenilor despre Hristos si dragostea Lui?
Nu-i asa ca ai timp pentru ca sa te ingrijesti pe tine insuti si casa ta, si ca nu ai timp sa te rogi ca Dumnezeu sa-ti curete inima?
Nu-i asa ca ai destul timp de petrecut, ore, saptamani, si ani,  pentru afaceri care se vor termina curand, in timp ce pentru afacerea mantuirii care nu se va termina niciodata, nu gasesti timpul necesar?
Nu-i asa ca ai timp sa gandesti si sa planifici mancarea zilnica si ca nu gasesti timp pentru mana cereasca?
Nu-i asa ca gasesti destula energie pentru tine insuti si pentru lume, si ca nu gasesti timp de petrecut in slujirea lui Dumnezeu? 
"Alegeti astazi cui vreti sa slujiti!"




NU-MI  MULTUMITI MIE
Intr-o seara, pe la ora 9, telefonul Dr. Thompson suna, in timp ce afara era o iarna teribila in North Dakota. „Puteti veni la noi?” se auzi glasul lui Tony Sebastian de la calalalt capat al firului. „Baiatul meu are febra mare si este inconstient. Pentru noi e imposibil sa venim la dvs.Credeti ca veti reusi sa veniti pana la noi?”
„Am sa fac tot posibilul!” Doctorul privi pe fereastra. „Dar furtuna asta ma cam sperie. N-am mai vazut ceva asemanator!”
Se opri in oras si gasi trei oameni care sa-l insoteasca.
Pe la jumatatea drumului, oamenii erau extenuati. Zapada era din ce in ce mai mare. Doctorul abandona masina si impreuna cu oamenii se indrepta spre o ferma ca sa gaseasca un cal pentru restul drumului.
Doctorul a facut tot ce a stiut pentru baiat, dar spre dimineata si-a dat seama ca daca nu-l duce la spital pentru o ingrijire mai atenta, cazul lui ar putea fi fara speranta. Gandea ca Ed, administratorul districtului ar putea sa curete drumul cumva.
„Nu cred ca voi putea, dar am sa incerc!” spuse Ed, raspunzand la telefon.
Imaginati-va bucuria doctorului cand sosi cu pacientul sau la drumul principal, tocmai cand soarele rasarea, si gasindu-si masina gata de drum, si vazand si drumul curatat de zapada!...
Mai tarziu, la spital, dupa ce criza trecuse, telefona lui Ed ca sa-i multumeasca:
„Nu-mi multumi mie, spuse Ed. Eu nu am nici o legatura cu ce s-a intamplat!”
„Dar atunci?...”
„Ei bine, spuse Ed, trebuie sa stii ca oamenii de aici au facut aceasta. Ei au auzit cand m-ai sunat si au inteles ca trebuie sa fie o problema! Atunci fiecare om bun de treaba, si tinerii au iesit pe strada si au curatat zapada. Asa s-au petrecut lucrurile!”

De asemenea, noi traim intr-un loc unde lupii urla si vanturile sufla cu putere... Cand cineva este in pericol, noi toti ar trebuie sa dam o mana de ajutor.
Societatea noastra are nevoie disperata de acea iubire „demodatasi de acea influenta vindecatoare a acelor care pot s-o ofere!...
T.R.Torkelson, 1973

CITAT: Cea mai mare bucurie care poate exista pe acest pamant nu e decat o umbra a bucuriei pe care o gasesc citind Cuvantul lui Dumnezeu!” Lady Jane Grey, 1986



NUMELE DIN  TENCUIALA
In vechea Alexandrie din Egipt, se gasesc ruinele farului lui Ptolemeu. A fost construit cu 200 de ani inainte de Hristos. Ptolemeu a fost un rege foarte mandru, si se povesteste despre dorinta lui de a avea numele sapat pe virful farului. Constructorul i-a indeplinit porunca,  dar inainte de aceasta, el si-a sapat propriul nume in stanca, apoi l-a acoperit cu tencuiala. In tencuiala a sapat numele regelui... Curand insa sarea, vantul si ploaia au stricat tencuiala, aceasta s-a faramitat si a cazut in mare. Astfel dupa cativa ani de zile, numele regelui a disparut cu totul, lasand in loc numele adevaratului constructor.
Astazi, oamenii pot tencui si varui un zid al apostaziei, dar cand vine judecata lui Dumnezeu, nu va fi nici o problema in a descoperi numele adevaratului cosntructor.
Roy Allan Andersen – 1955

CITAT: „Traieste ca si cum Hristos ar fi murit ieri, a inviat azi dimineata si se intoarce maine!” Necunoscut – 1917



OM LIBER!
Unii oameni au trait atat de mult in pacat, incat starea lor mintala este similara acelui prizonier care a trait ani de zile in penitenciarul din Ohio. Comisionarii inchisorii au mers intr-o zi la guvernator ca sa ceara achitare pentru cinci detinuti, apoi, seful inchisorii a adunat pe oameni in capela si spuse: “Eu tin aici in mana mea, iertarea pentru cinci oameni!”  S-a facut o liniste de mormant… Multi din cei prezenti au devenit palizi la fata… Pauza aceea a fost ingrozitoare. Se parea ca si inimile s-au oprit din bataia lor… Apoi s-a auzit primul nume: “Ruben Johnson sa vina in fata!”…
Detinutul nu se ivea. Seful se intoarse catre administrator: “Detinutii sunt aici toti?”  “Da”, raspunse acesta. Numele a fost rostit din nou: “Ruben Johnson sa vina ca sa-si primeasca documentul de eliberare! Este semnat de guvernator si… e liber!”  Insa nimeni nu se misca. Apoi seful inchisorii il gasi cu privirea pe Ruben. Acesta era bine cunoscut, era acolo de 19 ani; ceilalti priveau mirati catre el, asteptand sa iasa in fata. Dar culmea: Ruben insusi se uita in jur sa vada despre cine e vorba ca va fi liber…
Seful inchisorii il privi in ochi si-i spuse: “Ruben, tu esti acela!” Ruben se intoarse si privi in spatele lui, ca sa vada unde era Ruben… Din nou si din nou a trebuit sa i se spuna ca e vorba chiar de el, dupa care s-a ridicat, a iesit in fata tremurand din cappanain picioare, si lua documentul. Apoi se intoarse la locul lui, isi ingropa fata intre maini si incepu sa planga…
Cand detinutii au fost trimisi in celulele lor, Ruben merse si el la celula lui… Seful inchisorii il chema si-i spuse: “Ruben, iesi de acolo, tu esti un om liber!”
Cat de adesea pacatosii traiesc o experienta asemanatoare! A trebuit mult timp ca Ruben sa inteleaga ca iertarea era pentru el, dar ce bucuros a fost s-o primeasca! Guvernatorul a oferit iertarea la putini oameni, dar Dumnezeu spune: Oricine vrea  poate sa primeasca iertarea! Si este  si pentru tine! 
Sherman A. Nagel, Semnele Timpului 4 Dec. 1923

CITAT: „Cea mai sigura victorie  este cand te pleci in genunchi cu Cartea lui Dumnezeu inaintea ta!” Semnele Timpului, 20 Febr. 1923



OMUL PERFECT - ZAHARIA
Un barbat apartinand Scolii Perfectioniste (crestina)  de gandire a fost chemat sa viziteze un batran crestin din vecinatatea sa, si a inceput sa discute despre acest subiect interesant.
 
"Putem intalni un singur om perfect in Biblie?" intreba batranul crestin.
 
"Da, raspunse celalalt. La Luca 1,6 citim despre Zaharia si Elisabeta ca umblau fara pata,  in totul in poruncile si randuielile Domnului".
 "Dvs. va puteti considera un credincios perfect, ca Zaharia?"
 "Bineinteles ca da!" spuse vizitatorul.
 "O, sigur ca puteti fi ca Zaharia, spuse batranul, pentru ca citim mai jos ca a fost lovit cu mutenie din cauza necredintei sale!"

 Unknown, Signs  of the Times, February 14, 1884.

Citat: Pentru trei lucruri  multumesc lui Dumnezeu  in fiecare zi: intai pentru ca a binevoit sa-mi acorde cunostinta Cuvantului Sau in al doilea rand adanci multumiri pentru ca a asezat in intunericul meu lumina credintei si in al treilea rand, cele mai adanci multumiri pentru ca am o alta viata spre care sa privesc, o viata cu lumina, flori si cantari ceresti.

By Helen Keller, Signs of the Times, August 1986.



ORA 9
Ceasul unui turn din Edinburgh batea ora 9, cand trei tineri treceau pe acolo cu gand sa mearga la un loc pacatos... Deodata unul din ei se opri si spuse: „Nu pot sa mai merg cu voi!” Ceilalti doi i-au cerut explicatii si el continua:
„Cand am plecat de acasa, batrana mea mama mi-a zis: Fiul meu, tu mergi intr-un oras mare si plin de pacate, dar sa stii ca tatal tau si cu mine ne vom ruga pentru tine si ian fiecare seara la ora 9, vom fi pe genunchi! Ei acum se roaga pentru mine si de aceea nu pot sa merg cu voi mai departe!”
Tanarul se intoarse, intra in camera lui si se ruga lui Dumnezeu pentru indurare, si fu salvat.
El este acum unul din negustorii de frunte din Edinburgh.
Dovedind tarie de caracter, a reusit sa se desprinda din cursa ispitelor.
Dr. Chapman 1908




PACATELE  NE AJUNG DIN URMA
Pacatele noastre ne ajung din urma. Dr. W.E.Sangster a relatat o istorie neobisnuita in legatura cu aceasta. El spunea despre o femeie care traia in Anglia si care a gasit un cos la usa ei intr-o zi. Cand a deschis cosul, a gasit un porumbel cu o scrisorica legata de un picior. I se cerea sa lege o suma de bani de piciorul porumbelului, altfel casa ei va fi arsa chiar in seara respectiva. Dansa a anuntat imediat politia, care a venit, a legat panglici de piciorul porumbelului, si i-a dat drumul sa zboare, dupa care l-au urmarit cu avionul. Dupa un zbor indelungat, pasarea s-a asezat pe hambarul unde era asteptata. Nu a fost greu ca politistii sa prinda pe banditi. Pacatele noastre, ca si acest porumbel, se intorc intr-un fel sau altul asupra noastra. -  Consemnata de Gaston Foote, Semnele Timpului - 3 aug 1954.
CITAT: “Este foarte greu sa faci o alegere intre frumoasele pagini ale unei carti atat de bogate in nestemate cum e Biblia.  Cine a invatat pe vechii scriitori simplitatea libajului, frumusetea expresiilor, patosul, si mai mult decat toate, facultatea de a se pierde din vedere pe ei insisi ca sa produca cititorilor impresia ca stau prin ele insele? Shakespeare este prezent totdeauna cand cineva ii citeste cartile. Macaulay este prezent cand ii urmarim scrierile. Dar scriitorii VT se pierd din vedere.”-  MARK TWAIN, Semnele Timpului - 28 iulie 1914



PAIANJENUL 
Fara indoiala ca ati auzit despre batranul frate care se ruga fara incetare la adunarea din mijlocul saptamanii: „Doamne, deoarece panzele de paianjen ale pacatului ne despart de Tine, Te rog, matura Tu panzele de paianjen...!”
 Iar si iar el inalta aceasta rugaciune. Dar intr-o seara, in linistea care a urmat, s-a auzit o voce rugandu-se: „Doamne, omoara paianjenul!”
 Schimbarea pe care o produce crestinismul lucreaza dinauntru in afara. Sa omoare Dumnezeu „paianjenul” din viata noastra, astazi!
 By Llewellyn A. Wilcox, Signs of the Times,
January 26, 1937.

Citat: “Un oaspete al unei case de la tara, venind la micul dejun, a intalnit pe baiatul gazdei alergand spre el, si punandu-si mana in mana oaspetelui, si privindu-l cu un zambet i-a spus: De acum sunt prietenul tau! Te-am pus in rugaciunea mea, aseara!”...
 By H. Pickering, Signs of the  Times,
August 31, 1937.



PENTRU ACEASTA AM VENIT IN LUME
“Pentru aceasta am venit Eu in lume” Ioan 18,37. Cuvintele Domnului sunau in urechile si sufletul unui pastor in timp ce-si pregatea predica pentru ziua urmatoare.
„Care este subiectul tau de maine?” l-a intrebat John, nepotul sau, care intra in biroul pastorului.
„Nu stiu, a raspuns acesta, dar am textul! Si i-a repetat cuvintele: „Pentru aceasta am venit Eu in lume!”
Tanarul se intoarse si parasi incaperea, profund miscat de inflacararea unchiului sau. O ora mai tarziu telefonul suna. Era chemat la spital. „Nepotul dvs. a fost ranit serios! Veniti aici imediat!” Zorindu-se spre spital, pastorul a fost intalnit de medicul care i-a spus imprejurarile in care s-a produs accidentul.

„Cand John a iesit din casa, azi dimineata, a auzit sirena pompierilor. Urmarind masina, a venit la locul incendiului, a urmarit impreuna cu alti oameni cum flacarile devorau peretii subrezi ai unei case. Deodata la o fereastra de la etajul 3, a vazut niste copii care cautau sa scape, si plangand disperati. Peste o alee, la 5 picioare era o alta cladire cu un rand de ferestre chiar vizavi de fereastra unde erau copiii. Insotit de un prieten, John a urcat scarile acestei case, a gasit fereastra din dreptul ferestrei copiilor si ajutat de prietenul sau s-a asezat pe sine insusi in spatiul dintre cele doua ferestre. Unul cate unul, copiii s-au strecurat de-a lungul acestui pod uman. Erau 8 copii. Dar flacarile au cuprins hainele lui John, si au ajuns apoi si la carnea lui. Istovit, tanarul nu s-a mai putut tine si a cazut...  Nu sunt multe sanse pentru insanatosirea lui, dar, haideti sa-l vedeti!”...
Cand pastorul a intrat in camera, nepotul sau, zambind a murmurat: „Pentrrru-aceasta-aaaam-vvvvenit-innnn-lume......” Aceasta a fost tot!
Orice om care s-a nascut in lumea aceasta are o cauza, o ratiune a existentei sale. Cine stie daca nu cumva am „venit in imparatie” tocmai pentru o vreme ca aceasta? Tu poti fi un pod intre disperare si speranta pentru vreun suflet care asteapta sprijin. Ostilitate, amaraciune, necaz, nefericire, asalteaza aproape fiecare viata de om. Nu exista inima lipsita de dureri, niciun suflet care sa n aiba probleme. Acea persoana care se afla in incurcatura poate ca are nevoie de interventia ta. Aceasta poate fi ocazia ta,  cauza ta. Aceasta este poate, motivul existentei tale.
John a salvat 8 vieti. Daca doar un singur suflet poate fi salvat din disperare prin lucrarea ta sau a mea, viata a meritat!
 
May Cole Kuhn, Signs of the Times, January 6, 1942.

Citat: „Mintile mari au planuri, ceilalti au doar dorinte...”
By
Washington Irving, Signs of the Times, November 10, 1942.



RASCUMPARARE
Se povesteste ca un negustor bogat si-a cheltuit intreaga sa avere rascumparand pe robii crestini care fusesera rapiti de pirati. In final nu mai avea nimic... Atunci s-a oferit pe sine insusi pentru a rascumpara pe fiul unei vaduve sarace. Barbarii au fost asa de impresionati de sacrificiul sau incat l-au eliberat si pe el si pe alti captivi. Si aceasta pentru ca un om a fost dispus sa se ofere pe sine ca sa salveze pe altii.  H.M.S.Richards Jr., 1981
CITAT: „Un nebun este omul ale carui planuri se sfarsesc dincoace de vesnicie”. Necunoscut 1917



REGELE NU VINDE FLORI
O femeie sarmana privea indelung la florile din gradina regelui si se gandea ca tare ar dori sa cumpere cateva pentru fiica ei care era bolnava...
Deodata a fost interpelata furios de gradinarul regelui: „Florile regelui nu sunt de vanzare!”...
Dar s-a intamplat ca regele tocmai trecea pe acolo si  auzit conversatia. Culese un buchet de flori si i-l dadu femeii spunand:
„Regele nu vinde flori, ci ti le ofera in dar!”
Regele nostru nu vinde viata vesnica nimanui, ci o ofera in dar!
J.L.Russell 1942

CITAT: Obisnuinta este o secure cu dublu tais: il poate duce pe un om la distrugere de sine, iar pe altul la edificare de sine. Puterea unui obicei bun este la fel de mare ca puterea unui obiceiu rau.



ROSIILE OTRAVITOARE
O multime de curiosi era adunata in Salem, New Jersey. Si multimea crestea, se inghionteau unul pe altul, cand aparu un om tinand in mana un frumos fruct rosu. Cei din multime se intrebau: oare chiar va avea curajul sa-l manance?...
Omul era colonel Robert Johnson; anul era 1820; fructul era o patlagica rosie (o tomata), denumita pe atunci „love-apple”(marul dragostei), considerat otravitor, si folosit doar ca ornament pentru decorarea gradinilor si  ca simboluri ale curteniei. Tinerii le ofereau fetelor, iar acestea purtau semintele in niste pungulite in jurul gatului. Fructul era admirat pentru frumusetea lui, dar nimeni nu indraznea sa gandeasca macar ca ar putea manca asa ceva.
Multimea a fost socata cand colonelul a pus rosia in gura, si a mancat-o cu evidenta placere. Dupa aceea a asteptat cu respiratia intretaiata sa vada cum omul cade in agonie murind pe treptele pe care era. Dar nimic nu s-a intamplat. Dimpotriva. El a mancat o a doua rosie, declarand cat sunt de delicioase rosiile, crude sau gatite. El le-a laudat culoarea si compozitia. Apoi i-a invitat si pe ceilalti sa guste, si primii curajosi au pasit in fata. Curand si ei au declarat aceleasi lucruri. Vestea s-a raspandit repede, si rosiile au ajuns pe masa tuturor oamenilor.
Daca colonelul Johnson nu ar fi mancat rosia aceea, ar fi posibil ca si astazi oamenii sa admire rosiile ca pe „marul dragostei”... si indoindu-se ca ar putea fi bune de mancat.
Viata crestina este asemenatoare: cineva ar putea trai multa vreme admirand frumusetea lui Isus, nestiind in mod real cat de bun este El!  David ne invita: „Gustati si vedeti ce bun este Domnul!”Psalm 34,8.
Eugene Lincoln, Semnele Timpului, Martie 1975.

CITAT: Ajuta-ne sa putem face tot ce putem mai bine astazi, si sa acceptam in credinta necazurile de astazi, si sa nu ne impovaram cu grijile de maine. Scapa-ne de pacatul ingrijorarii, ca nu cumva ulcerele de stomac sa fie semnul lipsei noastre de credinta!” – Rugaciunea lui PETER MARSHALL, Semnele Timpului – Decembrie 1975.



S.O.S.
Prins de o mare furtuna, capitanul descurajat al vasului „Helen B. Sterling” ceru operatorului radio sa trimita mesajul international SOS.
La sute de mile, vasul de razboi australian MELBOURNE, auzi mesajul si schimba cursul cu viteza maxima spre vasul disperat.
Furtuna se inteti. Vasul se scufunda. Pierzand speranta, capitanul transmitea: „Nu putem rezista inca o ora. Ne scufundam!  Marea se napusteste peste noi. Am scos barcile de salvare dar e imposibil sa supravietuim pe aceasta mare infuriata! Adio!”
De pe vasul Melbourne sosi frumosul mesaj: „Suntem siguri ca vom ajunge la voi! Pasatrati-va nadejdea!”
Si asa a fost! Melbourne sosi la timp si salva pe fiecare persoana.
Cat de adesea avem si noi aceleasi sentimente ca si capitanul, ca vasul nostru se scufunda!... Blocati de necazuri la orice pas, totusi nu suntem pierduti! De fiecare data cand trimitem spre cer mesajul de ajutor, inapoi vine raspunsul emotionant: „Pastrati-va speranta!  Sunt sigur ca voi veni la voi!” Biblia spune asa!
Lawrence Maxwell, 1984

CITAT: „Iertarea nu este un act ocazional, ci o atitudine permanenta!”
Dr. Martin Luther King, Jr, 1987




SACRIFICAT IN LOCUL ALTUIA
La 17 februarie 1941, preotul franciscan Maximilian Kolbe al Poloniei  a fost arestat de Gestapo si curand dupa aceea a fost adus la Auschwitz.  In acele zile era o regula ca 10 prizonieri nevinovati sa moara pentru unul care evada. Si pentru ca in iulie 1941 se notase evadarea unui prizonier, 10 din grupul lui Kolbe urmau sa fie ucisi, si aceasta in modul cel mai crud, prin infometare. Unul dintre cei 10 alesi la intamplare, a inceput sa strige tare: „Aveti mila! Am nevasta si copii!...”
 Kolbe a iesit in fata si s-a oferit pe sine in locul acelui om care avea familie, ca sa moara impreuna cu ceilalti noua intr-un buncar al foamei. Comandantul, surprins de o asa marinimie, a permis inlocuirea. Astfel ca preotul a mers cu cei noua in celula mortii si a devenit mangaietorul si predicatorul lor, seful si exemplul lor. El a indurat teribila suferinta a infometarii si a epuizarii in deplina luciditate timp de doua saptamani, dupa care i s-a facut o injectie letala. A murit pe 14 august 1941.
 Prizonierul cu nr. 16670 a murit, dar omul pentru care preotul s-a sacrificat a trait si s-a intalnit apoi cu familia sa. Fara indoiala ca data de 14 august a reprezentat un timp de recunostinta de nedescris pentru acela care a murit pentru el.
 E nevoie sa facem cu aceasta o aplicatie cu privire la sacrificiul lui Hristos adus pe crucea de pe Golgota. El de asemenea a murit ca noi sa putem trai.
 
Kenneth J Holland, S.T. Dec. 1990

 Citat: „Acela care vrea sa fie plin cu Duhul Sfant trebuie ca mai intai sa fie golit de sine.” – Necunoscut, S.T. 24 mai 1910



SARUTUL INCURAJATOR
Benjamin West povestea odata cum a ajuns pictor. Intr-o zi, mama l-a lasat acasa cu surioara lui, Sally. In lipsa mamei, gasi niste sticle cu cerneala colorata si a inceput
sa-i faca lui Sally un portret. Din nefericire facu si bucataria de pomina!... Cand s-a intors acasa, mama n-a spus absolut nimic de bucatarie, dar privind la foaia de hartie pe care el desenase, a exclamat: „Ei, dar ce grozav! Asta e Sally!” si rasplati efortul baietelului ei cu un sarut...
Marele pictor  Benjamin West spunea: „Acel sarut m-a incurajat si am devenit pictor.”

Citat: Fiecare mare miscare poate fi  descrisa printr-o imagine a unui om in genunchi” Dwight L. Moody 1972


SPRE CEL MAI MARE BINE
Bernard Gilpin a fost un credincios protestant din nordul Angliei, in timpul Reformatiunii. Marturia lui plina de succes i-au adus titlul de „apostol al nordului”. Increderea lui deplina in Dumnezeu ajunsese proverbiala. Orice ar fi fost, prosperitate sau adversitate, cuvintele sale erau totdeauna: „Este voia lui Dumnezeu si totul va fi spre cel mai mare bine al nostru!” Aceasta expresie era binecunoscuta in tot nordul tarii.
In timpul acesta, regina Maria a ajuns la tron, si a incercat prin foc si sabie sa puna capat Reformatiunii in Anglia. Istoria spune:

„Spre sfarsitul domniei Reginei Maria, B. Gilpin a fost acuzat de erezie, si arestat foarte repede, a parasit fericita lui casa, „cu credinta”, cum spunea el, ca „totul era spre cel mai mare bine”, desi, despartindu-se de familie admitea  ca ar fi posibil  sa nu se mai intoarca... In timpul calatoriei spre Londra, a suferit insa  un accident si si-a rupt un picior. Astfel, pentru un timp, calatoria a trebuit intrerupta. Atunci, unele persoane cu ironie ziceau: „Este spre cel mai mare bine, nu-i asa?”... „Domnilor, raspundea el, nu am  nici o indoiala ca asa este!”  Si asa s-a si dovedit, pentru ca inainte de a fi bun pentru calatorie, regina Maria a murit, persecutia a incetat si el a fost repus in libertate.”
Gilpin ne invata din acele vremuri furtunoase lectia pe care Dumnezeu vrea s-o luam din toate timpurile cu privire la suveranitatea Sa. Apostolul Pavel spune: „Stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, adica spre binele  celor care sunt chemati dupa planul Lui” Romani 8,28.
W A Spicer, ST 16 febr. 1915

CITAT: Daca vrei sa arati aproapelui tau cum este Dumnezeu, fa-l sa vada prin ceea ce esti  tu insuti.” Necunoscut – Semnele Timpului - 5 Ianuarie 1915



TATA E MECANICUL!
In zilele grele ale Razboiului Civil, un tren alerga prin munti in partea estica a SUA. Pasagerii erau nelinistiti, in acea dimineata de primavara, deoarece era razboi si se temeau ca soldatii din sud i-ar putea intalni in drumul, lor spre nord. Ei ar fi putut pune capcane, ar fi putut distruge vreun pod, ar fi putut pune dinamita.Se putea citi tulburarea pe fetele lor. Conversatiile lor dezvaluiau seriozitatea gandurilor lor. Era ceva coplesitor in inima  lor. Totul era luminos afara, dar atmosfera dinauntru era intunecata si apasatoare.In tren era o fetita, un suflet fericit, fara nici o grija. Pe fata ei rotunda si fericita era un zambet larg, in timp ce mergea pe coridor, si vorbea cu pasagerii. Nu era nici un pic de teama in inima ei. Nu se simtea descurajata deloc.
Pasagerii au inceput sa vorbeasca despre ea. Se mirau de linistea ei. Cum putea fi atat de linistita si increzatoare cand erau atatea motive de neliniste. Un pasager mai batran a intrebat-o daca avea habar despre razboi. I-a spus despre posibilitatea ca armata din sud sa strice linia, sa distruga podurile, sau sa atace trenul. Dar nici o schimbare nu s-a observat pe fata ei. "Nu ti-e frica?" a intrebat-o.Ea a raspuns: NU! Si atunci fetita a fost intrebata cum de nu se teme cand toti pasagerii sunt speriati..."Pentru ca tatal meu este mecanicul trenului!" a raspuns ea ...La locomotiva era tatal ei. El avea ochii atintiti asupra liniei ferate. Urmarea sa nu fie vreun pericol. Ochii sai experimentati urmareau ca linia sa nu fie stricata sau ca vreun pod sa nu fie rupt. De ce s-ar fi temut? Tatal ei niciodata nu a deceptionat-o. Ea avea incredere in el.
DA. DUMNEZEU INCA TRAIESTE! PUTEM AVEA INCREDERE IN CONDUCEREA LUI! By C. L. Paddock, Signs of the Times, April 14, 1942.
 Citat: "A vorbi mereu despre neputintele noastre este o insulta fata de Creator. A deplange propria noastra incompetenta e o calomnie impotriva lui Dumnezeu cum ca ne-ar trece cu vederea"     Oswald Chambers, These Times, July 1965.



TATA KING
Cand eram elev in Atlanta, Georgia, am vazut cel mai frumos exemplu despre capacitatea de a ierta a cuiva... Istoria incepe de fapt in vara lui 1974 cand credinciosii din Biserica Baptista Ebenezer din Atlanta cantau: „The Lord’s Prayer”. Martin Luther King, senior, parinte al drepturilor civile, lider si pastor al Bisericii timp de 41 de ani,  se pregatea sa mearga la amvon  ca sa predice.
La orga era sotia sa, Alberta Christine King, pe care o numea cu dragoste, Honeybunch, (manunchi de miere, draga, iubita). Timp de 40 de ani, viata ei s-a desfasurat in jurul Bisericii, a sotului ei si bineinteles a fiului ei, care fusese ucis cu 6 ani mai devreme. Ea si cu tata King implineau 50 de ani de casnicie. Jumatate din acesti ani fusese organista si dirijoare a corului Bisericii Baptiste Ebenezer.
Cand adunarea care canta a ajuns la cuvintele „si ne iarta noua greselile noastre asa cum si noi iertam gresitilor nostri”, un tanar descreierat a sarit din locul unde statea, strigand obscenitati... A scos doua pistoale si a inceput sa traga. Primul glont a nimerit-o pe d-na King care s-a prabusit pe claviatura. Tata King a alergat spre sotia lui strigand: „Honeybunch (draga), unde esti ranita?” In cateva minute dansa muri...
La doi ani dupa tragicul eveniment eram in clasa in Atlanta si-l ascultam pe tata King  vorbind despre viata lui, despre lucrarea lui si despre convingerile sale. La 76 de ani nu mai mergea asa de sprinten ca inainte. Cutele de pe fata sa spuneau ceva despre necazurile prin care trecuse...  Dar vigoarea si zelul sau de viata ramasesera nestirbite. El raspundea intrebarilor noastre cu umor si entuziasm cuceritor.
O singura intrebare insa i-a trezit emotii puternice: „Ce parere aveti despre pedeapsa capitala pentru  Marcus Chenault, ucigasul sotiei dvs.?”... Tata King a devenit deodata emotionat: „O, va rog, nu-i lasati sa-l omoare! Va rog, nu-i lasati sa aplice pedeapsa capitala. Aceasta n-o va aduce inapoi pe sotia mea. Dumnezeu m-a iubit prea mult pentru ca eu sa urasc pe cineva... El este doar un baiat tanar! Dumnezeu il iubeste si pe el. Dumnezeu il poate ierta! Eu l-am iertat! Eu nu pot sa urasc! Dumnezeu a fost asa de bun cu mine si eu nu pot sa urasc pe nimeni!”
 In ciuda unei pierderi atat de mari, tata King a putut  cobora  in inima sa zdrobita si sa gaseasca capacitatea de a ierta. De ce? Pentru ca Dumnezeu fusese asa de bun cu el!...By John Brunt, Signs of the, July 1986
Citat: Dandu-ne Sabatul, Dumnezeu ne-a dat 52 de izvoare in fiecare an.” Samuel Taylor Coleridge, 1965

 

TI-AM GASIT RELIGIA
O fetita care se juca la mansarda, intr-o zi ploioasa, a cotrobait intr-un scrin si a gasit adeverinta de membra a mamei ei, pe care a neglijat s-o duca la Biserica dupa ce se mutasera. Alergand pe scari, o gasi pe mama si ii spuse cu bucurie:   „Mamico, ti-am gasit religia sus, in scrinul de la mansarda!”..
Prea multi oameni isi tin religia intr-un depozit rece, pe cand chiar familiile noastre au nevoie sa stie ca suntem crestini. Daca-L avem pe Hristos in inima, toata familia va sti, vecinii vor sti, oamenii cu care colaboram vor sti. Va fi ceva deosebit la noi, ceva inviorator in viata noastra de care oamenii din jur au nevoie.
Charles Paddock 1947

CITAT: „Cei care fac cel mai mult pentru progresul omenirii sunt cei care pretind cel mai putin.” Henry Doherty, 1947.
    


UN CREATOR
Un nobil francez a invitat odata un prieten ateu ca sa-i viziteze palatul. In timpul conversatiei, prietenul a gasit din noua ocazia sa declare ca el nu crede ca exista un Dumnezeu. Nu L-a vazut niciodata si nu stie nimic despre El...
 Nobilul l-a condus prin gradinile palatului spunand cu mandrie: "Fiul meu le-a proiectat".
 Apoi au intrat intr-o frumoasa incapere si a spus la fel: "Fiul meu a construit aceasta casa".  Mai tarziu i-a spus despre faptul ca fiul sau ajuta pe oamenii saraci si in nevoie.
 In cele din urma, prietenul spuse: "Fiul tau trebuie sa fie un om foarte intelept si amabil".
 
"Dar de unde stii? spuse nobilul, doar nu l-ai vazut niciodata!..."
 
"Vad faptele lui si pot spune cum este!" a fost raspunsul.
 Si atunci nobilul a spus: "Din faptele Sale, putem vedea ca Dumnezeu este un Creator intelept si iubitor."

 By Robert Hare, Signs of the Times, February 11, 1941.
Citat:
"Eu cred ca dovada maretiei unui om este umilinta sa."

By John Ruskin, Signs of the Times, March 3, 1942.



UN EVREU MORT
Un predicator vestit din Los Angeles a tinut o serie de intalniri de redesteptare in Biserica sa, cu cativa ani in urma. Printre cei care participau seara de seara, era un domn total nefamiliarizat cu programul.  Dupa cateva ocazii, predicatorul si-a luat timp sa vorbeasca cu el si a descoperit ca nu era crestin.
„Ce crezi despre religia crestina?” l-a intrebat pastorul.
„Crestinismul este interesant dar eu nu voi fi niciodata crestin!”
„De ce?”
„Pentru ca n-as putea crede niciodata ca as putea fi mantuit printr-un evreu mort!”
„Nici eu!” spuse pastorul!
„Ba da” Dvs. asa credeti! Nu spuneati dvs ca mantuirea vine prin moartea lui Hristos?”
„Nu doar prin moartea Lui, ci mai ales prin invierea Lui!”
„O, dar asta nu puteti s-o dovediti!”
A urmat apoi o lunga si interesanta discutie. Pastorul era bine documentat si aducea argumente zdrobitoare, dar fara rezultat!... Omul ramase pe pozitie. Dandu-si seama ca argumentele lui n-au folosit la nimic, predicatorul spuse: „Prietene, inca nu ti-am adus cel mai important argument: Eu stiu ca Isus traieste pentru ca El Isi traieste viata in mine!”
„Ce inseamna asta?”
Apoi, timp de o ora, predicatorul explica ce inseamna acest lucru pentru el, aratandu-i din VT si NT cum lucreaza Duhul Sfant in viata unui om care se preda pe sine lui Dumnezeu.
„Acum incep sa inteleg, spuse strainul si vreau sa cunbosc mai mult. Simt ca am nevoie de asta in viata mea!”
Inainte de a se desparti, cei doi seplecara pe genunchi.
Dupa aceea pastorul (A.H.Ackley) scrise (1933) muzica si versurile urmatoare, care au devenit un imn cunoscut:
„Eu slujesc unui Mantuitor inviat!” (SDAH 251)
Cel mai mare argument in favoarea crestinismului nu este un organism bisericesc, nici literatura, nici cladirile, nici institutiile ei, nici spitalele, nici misiunile din campuri indepartate, ci puterea lui Dumnezeu vazuta in viata celor care compun Biserica.
Roy Allan Anderson, 1964

CITAT: „A incepe lucrul fara rugaciune este ca si cum un om ar vrea sa aprinda felinarul fara a-i pune ulei”. Necunoscut 1914



URIM SI TUMIM
Un tanar pastor, cam prea increzut in cunostintele sale biblice, vorbea cu un batran cunoscator al Scripturii, dar mai putin scolit. Pastorul ii puse acestuia o intrebare capcana: “Stii ce erau Urim si Tumim?”
Nu! – raspunse fratele varstnic, nu stiu cu certitudine ce erau, stiu doar ca erau asezate pe pieptarul marelui preot, si prin acestea, marele preot putea cunoaste voia lui Dumnezeu. Dar Urim si Turim mie imi sugereaza un alt mod de a cunoaste voia Lui”.
Cum ? intreba tanarul pastor.
Schimband putin literele... Eu iau aceasta veche Carte, o « URMEZ » si o « TUMMEZ »... (In limba romana este greu de inteles, in engleza e un joc de cuvinte : Urim se transforma in Using (folosind-o, facand uz de ea, de Biblie) si Turim se transforma in Thumbing (Thumb este deget, adica manuind-o, rasfoind-o).

Citat : Eu sunt misionar cu trup si suflet. Dumnezeu a avut un singur Fiu, si El a fost misionar si medic. Eu sunt o slaba imitatie a Lui, sau as vrea sa fiu. Vreau sa traiesc in slujba Lui, vreau sa mor in slujba Lui. » - David Livingstone, ST 1917


VA URMA MAI MULT!
Se povesteste ca un om care muncea din greu a ajuns vremuri grele. Fara a se face vinovat, si-a pierdut sanatatea si averea, iar familia lui trebuit sa dea piept cu nenorocirea. Un om bogat a auzit despre caderea lui si i-a trimis un plic cu o anumita suma de bani impreuna cu o nota: „Va urma mai mult”. Dupa cateva zile, un alt plic a sosit, cu un dar si o nota: „Va urma mai mult”.
Multa vreme, familia lui a primit un astfel de ajutor, si mereu cu acelasi mesaj: „Va urma mai mult!”pana cand averea ruinata a fost refacuta si prosperitatea intr-o oarecare masura asigurata.
La fel este cu Providenta lui Dumnezeu. El ne da suficienta putere si mangaiere pentru nevoile prezente si destula asigurare pentru fiecare noua zi: „Va urma mai mult!”
George E. Sadler, August 1982

CITAT: „M-am rugat pentru credinta si gandeam ca intr-o zi credinta va veni si ma va aprinde ca un fulger. Dar credinta nu venea. Intr-o zi am citit Romani 10: „Credinta vine in urma auzirii, iar auzirea prin Cuvantul lui Dumnezeu.” Am inchis Biblia si m-am rugat pentru credinta. De atunci deschid Biblia si incep sa o studiez, si simt cum credinta creste!”
Dwight Moody, August 1982




VORBESTE CU ISUS!
Un batran vanzator de Biblii si alte carti, mergea in cabrioleta sa, pe un drum anevoios, prin ploaie si noroi, in Texas. Folosindu-se de ziua aceea intunecoasa si trista, diavolul a venit sa-i sopteasca la ureche: “Uita-te la pacatele tale urate si negre din trecut! Gandeste-te la hotararile nerealizate, la greseli, si la lucrurile nebunesti pe care le-ai facut!  Ar trebui sa renunti! Niciodata n-ai sa ajungi in cer!”Batranul se ridica imediat! Cu voce tare spuse: “Pleaca, Satano! Mergi si vorbeste cu Isus despre mine! El este reprezentantul meu! Mi-am predat viata Lui in intregime!” Diavolul il lasa in pace si batranul porni mai departe biruitor.By Arthur E. Lickey, These Times, May 1974.

Citat: Nu exista o alta carte ca Biblia. Nu este alta care sa te ajute cand te doare capul.
Nu este alta care sa te ajute cand ziua este lipsita de soare si noaptea de stele. Nu este alta care sa te ajute cand copiii tai nu au mama. Nu este alta care sa te ajute cand iti inmormantezi copilul. Nu este alta care sa te ajute cand izvoarele vietii seaca. Nu este alta care sa te ajute cind ajungi la capatul calatoriei si iti pleci capul pe perna, iar Dumnezeu se opreste sa-ti spuna “noapte buna”!

By H. M. S. Richards,
Sr., These Times, July 1974.